basmele.mele

Dependenta ca alegere

2010-11-01T16:17:00.005+02:00

Aseara am dus prima lupta cu una dintre dependentele pe care mi le acceptasem.

*** Mi-a fost rau. Simteam nevoia sa ma plang, sa chem o mana sa-mi mangaie obrazul, dar stiam ca mana ar fi arborat, ca pe un steag, o punga de pastile si s-ar fi intors de la obrazul meu fara sa-l atinga macar, asa ca m-am abtinut. M-am culcat, sperand ca imi va trece, dar m-a trezit, dupa o ora, o grea senzatie de voma, care m-ar fi ridicat din pat, daca nu m-ar fi trantit la loc durerea din partea dreapta a capului. Am recunoscut situatia clasica in care mi se activeaza vechea dependenta – nevoia intepatoare de a ma lasa in grija lui, atunci cand mi-e rau. ***

Face parte din libertatea fiintei mele sa imi cultiv dependenta de un barbat. Cel mai puternic act de eliberare pe care l-am facut, acum multi ani, cand am inceput procesul, a fost sa recunosc faptul ca sunt slaba. Dupa atatia ani de „insensibilitate” dureroasa, marturisirea a venit ca o usurare. Sunt slaba si am nevoie de tine.

Cativa ani mai tarziu, renuntarea la independenta, de dragul unui om, mi-a dat cea mai eterica senzatie de libertate. Ma simt libera apartinand cuiva.

Am inteles asta nu ca posesiune, ci ca incredintare. Ma incredintez celui pe care il iubesc, barbatului care trebuie sa-mi fie cap si caruia trebuie sa-i fiu inima. Cred ca putini pot intelege de cat de multa incredere trebuie sa fie capabila o femeie ca sa poate face asta. Asteptand sa il recunosc pe cel caruia sa-i daruiesc aceasta incredere, traiesc lasand in grija celor care imi umbla prin viata mici capitole din mine. Este o nevoie, pe care nu ma feresc - si nici nu exagerez – sa o numesc dependenta. O stare vie de bine pe care o resimt atunci cand ma pot degreva de o parte din mine, avand incredere ca el se va ocupa de ea mai bine decat as putea sa o fac eu. De exemplu, atunci cand mi-e rau, sa stiu ca singura mea grija e sa stau in pat si sa astept ca durerea sa cedeze, in mainile celui care lupta cu ea, pentru mine.

Ca orice alta dependenta, lipsa obiectului placerii cauzeaza durere. In cazul meu, o durere infundata, alimentata de furia care pulseaza ca durerea de timpane. Nu suport sa fiu singura cand mi-e rau, nevoia de a-mi manifesta dependenta de cineva e atat de mare incat pun mana pe telefon aproape necontrolat. Stiu asta despre mine si o accept. Am acceptat-o atata timp. De ce m-am hotarat aseara sa ma vindec?

Pentru ca e timpul sa mai fac un pas mai departe. Am stiut ca e timpul sa ma opresc, asa cum am stiut si cand a fost timpul sa renunt la tigari. Mi-am dat seama ca trebuie sa pretuiesc libertatea, oricat de dulce ar fi dependenta, mai ales cand e vorba si despre libertatea altuia. Mi-am amintit de J.S. Mill – esti liber atata timp cat actiunile tale nu lezeaza libertatea altei persoane. Si mi-am mai amintit de un el, care mi-a spus candva ca nu are nevoie sa fie un „fost” perfect. Printr-un simplu joc de empanie inteleg ca nu-i nicio bucurie sa fii vesnicul „fost – bun la nevoie”. Realizez ca daca nu am vrut sau nu am putut sa il tin langa mine, ca iubit, nu am niciun drept sa il „solicit” ca „fost”. Nici eu.

Lista deschisa

2010-10-20T17:26:00.003+03:00

Imi traiesc viata printre revelatii puternice, pe care le uit a doua zi. Formulez teorii, pe care nu apuc niciodata sa le pun in practica. Ma pregatesc pentru timpuri ce nu vin si care, daca ar veni, m-ar prinde tot nepregatita. Sunt activa interior si nehotarata daca sa mai arat cuiva cine sunt sau sa continuu sa fiu „normala”. In general, sunt considerata ciudata, daca vorbesc, sau antisociala, daca tac, si inca nu m-am hotarat care dintre situatii ma supara mai tare. Lupta e stransa, dar cum a treia varianta nu exista, ma bucur de suficient timp pentru deliberare.

Am proaste obiceiuri, cu care lupt uneori, de care uit si pe care mi le amintesc apoi, cand ma impiedic de aceeasi piatra. Pentru ajutorarea bietei mele memorii beau ceai de Ginko Biloba si deschid urmatoarea lista cu defecte de care ar trebui sa ma ocup:

- As vrea sa fac multe, dar n-am chef de nimic

- Nu stiu sa pierd in tacere

- Sunt prea impulsiva

- Sunt 100% inconsecventa

- Inca nu am invatat lectia rabdarii

- Cedez impulsurilor negative

- Uit ca trebuie sa fiu mai buna (cu toata lumea!)

- Decretez prea repede sfarsitul si imi ia prea mult sa il accept

- Cer prea mult de la barbati

- Astept sa fiu iubita atat-de-tare (nu cred in “te iubeste in felul lui”)

- Nu imi sun parintii

- Sunt prea mandra

- Mi-e frica de mediocritate

- Sunt geloasa pe fostele

- Repet greselile fostilor

- Nu merg la Biserica suficient de des

- Ma duc la Sfantul Mina doar cand am nevoie

- Ma combin cu lei

Din fericire postul este editabil. Voi completa din mers. Sper sa ajung odata sa si sterg din liniute. Macar pe ultima.

Manifest impotriva capsulei

2010-10-18T12:10:00.010+03:00

Traim doi cate doi, traim in familii, traim intre prieteni si totusi traim fiecare in capsula lui, conecati la celelalte capsule prin capilarii marunte: Ce mai faci? Ai mancat? Ce facem diseara? Cum a fost la munca?

Bine. Da. Nu stiu. Bine

La ce te gandesti?

La nimic.

Mutenia cotidiana.

Hai sa ne mai uitam la un film, ca sa mai scapam doua ore de noi, sa umplem aerul timpului nostru, ca sa nu apara in el particule de intrebari. Iubeste-mi corpul care zace, mut, langa corpul tau. Iubeste-mi absenta, camuflata sub acest morman cald, in care bate o inima pe care am bagat-o intr-o punga si am sigilat-o, ca sa o tin in siguranta. Tu stii ca bate, doar ti-am zis candva. Ce o mai face sa bate, ce o face sa stea, ce culoare are dimineata, bla bla bla bla, bla bla... cine are nevoie de complicatii? Iubeste-mi corpul.

Mutenia se materializeaza intr-o membrana galbuie, cu multe straturi, ca o burta de miel curatata de maruntaie, care iti acopera gura. Se autointituleaza „normalitate” si incepe sa penalizeze orice incercare de a o rupe. Un „te iubesc” e o crapatura urata in membrana; ustura. „Imi pare rau” doare peste masura. Exclus! „Ajuta-ma”? Doamne fereste!!!! In general, orice cuvant care ar obliga la alte cuvinte, este din start inghitit.

Mutenia este dotata cu un mecanism de autoconservare foarte eficient: iluzia libertatii. Te face sa crezi ca orice forteaza membrana atenteaza asupra libertatii tale si te obliga sa abdici de la „normalitate”. Iar asta te intareste si mai mult in instrainarea ta, in care te simti confortabil pentru simplu motiv ca ti se pare ca e „normala”. Asa sunt toti. Si totusi, te intrebi: oare altii cum reusesc?

Nu stiu eu raspunsul; eu ma numar printre cei care nu au reusit. Dar ma gandesc ca daca unii au reusit, atunci poate ca nu toti sunt asa.

Sunt cuvinte fara de care putem trai si cuvinte de care avem nevoie ca de aer. Sunt cuvinte care dau cele mai simple solutii, atunci cand problemele par atat de complicate. Sunt cuvinte care inlatura cosmaruri. Cuvinte cunoscute, pe care o inima libera le-ar darui ca pe o rasuflare.

Oare cum altii reusesc? „Si de ce noi nu?” Asta ai vrut sa intrebi?

Pentru ca noi nu ne-am astupat faliile.

Fiecare cearta produce o falie, rupe ceva, dar, in acelasi timp, ii lasa impacarii sansa sa puna altceva in loc. Ruptura cere o reconectare. „Te iubesc”, „imi pare rau”, „ajuta-ma”, „promit” sau, pur si simplu, sex de impacare. Ceva-ul care apropie.

Falia deschide alte falii, distanta creeaza distanta, iar mutenia, de pe tronul ei, ridica din umeri si te consoleaza, spunandu-ti ca asa e normal, ca iubirea aia nu era buna, pentru ca nu a inteles normalitatea ta si ca va veni odata o iubire fara „probleme”, care sa te lase sa taci linistit, liber in membrana ta din ce in ce mai opaca.

Nu ma voi opune eu entuziasmului de a crede in iubirea fara probleme, pentru ca si eu sunt o idealista si, impotriva tuturor semnalelor, am continuat sa cred in iubire. Inca mai sper si mai astept iubirea aia atat de mare incat sa depaseasca toate problemele, iubirea care le rezolva sau le rabda, care traieste umpland faliile, stergand cu un cuvant durerile, inecand mandriile si spargand capsulele.

2.9 Back!

2010-02-05T14:45:00.004+02:00

E ziua mea de cateva ore bune. Si frumoase. Nu am planuit nimic pentru astazi, nu mi-am dorit nimic special; am vrut doar o zi ca toate celelalte, in care sa ma trezesc langa el si sa aud acelasi "'neata, iubito".

E greu sa scrii cand esti fericit, dar voi incerca. Mi-a fost dor sa scriu si mi-am dorit sa scriu. Din nou.

Revin!
Irina

2.8.

2009-02-05T11:42:00.003+02:00

e ziua mea.
nu stiu ce ar trebui sa insemne 28 si nici cum ar trebui sa fie, stiu doar cum ma simt eu. am 28 de ani si iubesc viata. inca am goluri in stomac dimineata cand simt miros de pamant umed sau seara cand vad un soare apunand pe o cladire veche. cred inca in iubire. iubirea nebuna e visul la care nu am renuntat. nu mai caut motive pentru fericire, ci ma bucur sa o simt fara sa ma intreb de unde vine. nu am teama. nu am graba. iubesc la fiecare pas si dansez in fiecare zi.

am 28 de ani si astazi tot ce simt e o infinita multumire. ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, dar mai presus de toate ii multumesc pentru ca mi S-a dat El. nu mai exista goluri cand sufletul e plin de El.

ii multumesc pentru familia mea, pentru ca am cea mai buna sora din lume, pentru ca am prieteni de-o viata si prieteni care abia au aparut sa-mi umple viata, oameni pe care ii iubesc si care ma fac sa ma simt iubita. ii multumesc ca sunt sanatoasa si ca in fiecare dimineata ma trezesc insetata de viata. ca uneori ma trezesc stransa in brate si ca mana mea nu ramane in cautare.

ziua mea este ultima zi de iarna. 5 februarie. inceputul asta atat de frumos nu poate fi decat primavara!

fata cu rochie verde

2009-01-26T13:23:00.014+02:00

Era cam ametita de amintirea ploii de azi-noapte si i se parea greu sa-si ridice talpile si sa ocoleasca micile baltoace care isi petreceau ultimele ore de viata sub soarele diminetii de mai in care se intorcea spre casa fara graba, dupa inca o noapte nebuna inecata in alcool si nori de fum pe terasa unui bloc, impreuna cu aceiasi prieteni necunoscuti. Cu ochii pe jumatate inchisi – cealalta jumatate o tinea deschisa ca sa vada primavara tarzie care semana atat de tare cu viata ei – isi urma pasii fara sa gandeasca. Nu era nevoie, pentru ca pasii ii stiau bine drumul; indiferent de directia din care venea, drumul era mereu acelasi. Nu a reusit niciodata sa-si explice asta, dar nici nu a insistat, multumindu-se ca a scapat de o mare grija, ea care niciodata nu a stat prea bine cu orientarea, si ca poate sa petreaca tot timpul asta pana acasa plutind in vise si ticluind planuri de evadare sau bajbaind printre amintirile din lumea ei alunecoasa.

I se derula acum in minte o alta dimineata de mai, la fel in insorita si cu acelasi aer dulceag apasator, care se aduna de fiecare data in prezenta unui corp parasit de spirit. Era copila si privea totul ca pe o piesa de teatru jucata pe o scena inalta, intr-o sala ingusta si galbena, cu un singur sir de scaune pentru spectatori si cu usile inchise in spatele scaunelor, ca sa nu poata iesi nimeni pana cand piesa se va fi sfarsit. Era in strada, mica in multimea de oameni opriti, ca si ele, sa priveasca si o tinea strans de mana pe bunica-sa. O tras-o de cateva ori ca sa o convinga sa mearga de acolo, pentru ca nu voia sa vada o inmormantare, dar bunica ii raspundea ca ar fi pacat sa plece fara sa o vada pe fata care a murit, frumoasa ca o printesa, care si-a rugat parintii sa nu o imbrace in rochie de mireasa, cum se obisnuieste sa fie imbracate fetele care mor inainte de a se casatori. Refuza sa vada o moarta, oricat de frumoasa ar fi fost, pentru ca nu credea ca printesele mor. A mai incercat o data sa isi traga bunica din multime, dar aceasta nici nu a bagat de seama zvacnirea mainii ei, sau s-a prefacut ca nu baga de seama, si atunci a inteles copila ca un zavor greu a inchis usile in spatele ei si ca nu ii ramane altceva de facut decat sa priveasca la scena inalta pe care avea sa paseasca in curand printesa disparuta. A slabit stransoarea cu care ii tinea mana bunicii ca sa nu ii mai arate ca se teme. Daca tot va asista pentru prima data in viata la o piesa cu actori morti, o va face curajos, nu-si va intoarce ochii, nu va strange pumnii, va ignora golul acela de aer rece care ii curge prin caile tubulare ale gatului si mirosul dulceag care devenise inecacios.

Povestea fetei pe care o asteptau toti ca pe o zeita zbura de colo-colo, toti pareau sa stie o bucatica din viata ei, pe care cautau sa o lipeasca de alta frantura, detinuta se pare de vecinul de trotuar. Teama a parasit-o natural cand a inceput sa se imprieteneasca putin cu aceasta fata de 18 ani despre care se spune ca a zambit pana in ultimele sale clipe. Ar fi vrut sa fie inmormantata in sarafanul albastru de la uniforma scolara, asa cum erau imbracati toti colegii ei care o asteptau acum in fata portii, dar parintii au rugat-o sa poarte o rochita usoara, pentru ca dincolo sa poata sa danseze, asa cum ii placea sa o faca si aici cand inca era sanatoasa.

S-a facut liniste pe trotuar cand in curte s-a auzit un strigat sfasiat. Si-a tinut rasuflarea pentru ca a inteles ca in sfarsit urmeaza sa o vada pe fata din poveste si s-a inaltat putin pe varfuri, convinsa ca in curand o sa o vada pasind usor in aer, la cativa centimetri deasupra pamantului, intr-o rochie lunga de matase lucitoare care atrage razele soarelui atat de tare incat incepe ea insasi sa lumineze ca un soare. Nu intelegea de ce plang oamenii pe care ii auzea din ce in ce mai tare si pentru ca incepea sa i se faca teama a renuntat sa-i mai auda. Bunica a tras-o dupa ea pana au ajuns in fata, a gasit un loc langa poarta si a luat-o in brate ca sa poata vedea mai bine. “O aduc!” Cum adica o aduc? De ce trebuie sa o aduca cineva? Nu pluteste singura?

Intrebarile au amutit cand a vazut fluturii. Zeci de fluturi galbeni, mici, au alunecat de dupa soare si au inceput sa zboare in cercuri in fata casei. Doi tineri au aparut in usa, tinand pe umerii lor o cutie mare si au inceput sa paseasca incet, urmati de alti doi tineri, care tineau aceeasi cutie de marimea unui om. E patul ei… a inteles. Un pat de flori purtat de patru cavaleri, in care doarme linistita printesa. Din cauza asta nu pluteste cu pasi cuminti deasupra pamantului, cum si-a imaginat-o ea; pentru ca doarme. Fluturii ii danseaza deasupra, unii i se asaza pe florile din par, altii se inalta repede spre cer si coboara in valuri, desenand in aer o scara. Cavalerilor le-a crescut parul pana la umeri si hainele li s-au poleit cu aur. Patul de flori se revarsa si se inalta, lalele rosii si roz curg spre pamant si il acopera, iar fluturii incep sa bata din aripi un cantec de primavara. Desi pare ca viseaza, printesa danseaza usor in rochia ei verde crud. Fluturii ii culeg suvite subtiri din parul lung si fin si i le ridica in aer, altii o inconjoara, i se asaza in poala, o cuprind si o imping usor, aratandu-i scara. Se ridica suav ca un gand, amestecand verdele rochiei cu albastrul cerului deschis.

Se auzi din nou plansul ca un tipat de dincolo de lume si copila se trezi privind, fara sa inteleaga, o gramada de oameni intunecati ce inconjurau o masina uriasa plina de flori, pe care era asezat un sicriu gol. A auzit zgomotul greu al zavorului ridicat. “bunico, hai sa mergem. s-au deschis usile.” Bunica se apleca si ridica ceva de jos. Ii deschise pumnul si ii puse in palma o moneda mica de 5 bani. “sa o pastrezi. e ban de la mort, poarta noroc.”

Uitase de fata cu rochie verde si de moneda norocoasa. Au trecut douazeci de ani de atunci. Bunica nu mai e, iar la inmormantarea ei nu au luat-o, dar e convinsa ca fluturii au fost acolo, ca sa ii arate calea, asa cum pasii ei ii arata de fiecare data drumul spre casa.

intamplari (prietenului meu necunoscut)

2009-01-19T16:11:00.003+02:00

ti-am promis ca iti scriu... ce sa-ti zic despre mine? primul lucru care imi vine in minte este ca a trecut mult pana sa devin ceea ce sunt.

ma gandesc ca sunt in egala masura rezultatul intamplarii si al deciziei de moment. s-a intamplat sa fiu, ca adolescenta, mai temperamentala si mai intransigenta cu baietii decat erau prietenele mele. intamplarea a facut ca intr-o zi, pe cand aveam 15 ani, Roxana sa imi spuna “razbuna-ne tu. razbuna-te tu pe toti barbatii!” iar in momentul acela fatidic sa cred ca mi s-a revelat sensul existentei mele. J in acea clipa mi-am decis cursul urmatorilor cativa ani. si poate ca nici acum prietenele mele care m-au vazut in anii adolescentei mereu puternica si dura, critica si uneori necrutatoare, nu si-au dat seama ca am fost asa pentru ele, pentru ca de fapt tot timpul am raspuns imaginii lor despre mine si m-am conformat portretului pe care mi l-au facut pana la identificare. mi-a si placut, nu voi nega, intotdeauna am avut o predilectie pentru personajul negativ.

tot intamplarea a facut sa primesc in viata mea prea multi baieti care m-au lasat sa-mi joc rolul de scorpie si m-au aplaudat la scena deschisa cu batai frenetice de inima ori de cate ori scenariul imi cerea sa-i ranesc. i-am ranit la cerere. fie ca mi-o cerea publicul insetat de sange al coridei, fie ca mi-o cerea trufia mea de actor de succes, fie teama de a reactiona altfel decat asa cum am repetat, fie ca mi-o cereau chiar ei fiind atat de slabi incat trezeau in mine instinctul vanatorului hipnotizat de frica electrizanta a victimei. nu stiam sa mai fiu altfel decat asa cum invatasem sa fiu. abia acum, povestindu-ti tie, realizez cat de lipsita de libertate am fost in perioada aia. din anii adolescentei mele invat mereu sa privesc cu condescendenta personajele negative, pentru ca stiu ca toate ascund o slabiciune sau o neputinta. Sufeream si eu, chiar daca nimeni, niciodata nu mi-ar fi ghicit lacrimile.

intr-o zi l-am facut sa planga.

“spune-mi ca nu e adevarat! spune-mi ca el minte si eu te voi crede pe tine!”

atunci a fost prima data cand nu am putut sa mint. l-am privit fix, constienta fiind ca el cauta in privirea mea adevarul. dar n-am avut curajul sa ii arat lacrimile si regretul, pentru ca in mine mandria era inca prea puternica. nu am putut sa il mint in doua cuvinte, dar nici sa recunosc adevarul intr-o privire. am stiut atunci ca am fost infranta si ca voi cadea peste el.

“de ce irinuca mea? de ce ea?”

ea. ea. ea. cine e ea? ce stii tu? tu o stii pe irinuca a ta care te iubeste si te adoarme seara cu povesti de iubire pura, iar irinuca a ta e atat de mica si bine acunsa in irina care te-a inselat si te-a mintit cu nepasare. ea. ea. ea. tu vorbesti de o ea pe care eu nu o las sa traiasca. si plangi ca prostul pentru ea, in timp ce ea e atat de proasta ca nici macar acum nu are curajul sa strige tare ca exista!

in lacrimile iubitului intinse pe perna si in pumnii stransi a neputinta am gasit raspuns la intriga tineretii mele. aveam 21 ani si eram irinuca. la 21 ani am recunoscut ca nu sunt asa cum m-am construit si ca e in mine ceva mult mai puternic decat mandria, vanitatea, egoismul si rautatea pe care le-am practicat ani la rand. a fost momentul in care am decis sa fiu eu si in care a inceput marea lupta. ma opresc aici cu povestea de azi.

am scris cu totul si cu totul altceva decat imi propusesem sa iti scriu. nu imi place unde am divagat, dar pana la urma e si asta o parte din mine pe care e mai bine sa o stii. n-am fost mereu ca azi si nici nu sunt. ma mai suprind cateodata zambind la vreun gand al irinei de demult. chiar daca a fost o tampita, mi-e draga, sa stii. iar cand incerc sa-mi reasez adolescenta, pur si simplu nu o vad altfel.

o sa-ti mai povestesc despre ea.

prietenului meu necunoscut

2009-01-15T01:18:00.012+02:00

Dragul meu,

iarta-ma ca nu ti-am scris niciodata. ai dreptate, faptul ca nu te cunosc nu justifica deloc gestul meu. faptul ca nu existi ar putea sa cantareasca putin in favoarea mea, dar din pacate nu am nicio dovada si nu ma pot scuza cu argumente demontabile la cea mai simpla analiza. de unde stiu eu ca nu existi? a? m-ai incuia imediat, asa ca abandonez orice incercare de protest si recunosc ca sunt vinovata. nu am nicio scuza pentru faptul ca nu ti-am scris atata vreme. aproape 28 ani... pentru primii sapte am un motiv admisibil si oricat de carcotas ai fi nu poti sa te superi pe un copil care inca nu stia sa scrie! sa fim rezonabili...

nu ti-am scris tie, dar am inceput sa-ti povestesc, fara sa am idee ca citesti randurile mele, prin clasa a patra, compunerea aia pentru care am luat singurul 10 din clasa. pana si ana sandru a luat mai putin atunci, desi ea era talentul "literar" al clasei, recunoscut si reconfirmat cu fiecare ocazie pana atunci, in clasa a patra, ti-am zis, cand am scris pentru prima data despre mine. intr-o compunere despre jocurile copilariei, pe care as fi putut sa o tratez simplu, vorbind despre sotron si baba-oarba, ca si ana sandru de altfel, dar in care am ales sa povestesc cum visez eu o zi de joaca, de-a copiii rataciti in padure si nevoiti sa traiasca pe cont-propriu, intr-o casa improvizata, construita de baietii de la bloc, foarte real zugraviti, intre care se distingea evident marius (dinca) - numele de familie nu l-am specificat in compunere, dar acum nu pot sa-i rostesc prenumele fara nume, au ramas un complex indisolubil - ceea ce a fost o neglijenta din partea mea pentru ca practic am recunoscut in fata intregii clase ca eram indragostita de el, iar marian, coleg si vecin in acelasi timp, a avut cu ce sa ma santajeze o buna bucata de vreme, pana cand i-am zis ca poate sa-i spuna lui marius orice, ca oricum stie. niciodata nu am fost subtila cand m-am indragostit...

nu o sa-ti vorbesc acum despre iubirea mea neimpartasita pentru marius dinca. mi-am amintit de omul asta pentu ca prima data cand ti-am scris despre mine, am scris despre el. daca as fi stiut macar ca iti scriu tie poate m-as fi concentrat mai mult pe mine. uitandu-ma in urma acum realizez ca aproape de fiecare data cand am scris despre mine am scris despre un el, am chiar si un blog pe care l-am deschis special ca sa scriu cu si pentru si despre un alt el, fara sa realizez lucrul asta pana la sfarsitul istoriei. dar blogul este alta poveste. poate ar trebui sa ti-l arat si asa s-ar scurta mult scrisosarea mea catre tine, dar nu vreau sa citesti tu ceva ce nu ti-am scris tie. tu esti prietenul meu necunoscut care a asteptat atat de mult un semn de la mine. meriti sa-ti scriu doar tie, sa ma compun pentru tine din momente retraite impreuna si sa devin amintirea ta si doar a ta.

era tarziu cand am inceput scrisoarea. acum e dimineata. nu stiu prea bine ce am facut intre timp, dar cred ca am dormit si m-am trezit obosita sau ocupata si grabita, asa ca am continuat lapidar fraza lasata suspendata, ca sa nu incep cu lucruri neterminate, iar acum te las, dragul meu, sa te obisnuiesti putin cu mine, pentru ca de astazi iti voi scrie mereu si tu vei ajunge sa ma pastrezi, vrei nu vrei, in memoria ta imaculata. poate vei pune tu ordine in mine si ma vei aseza in cutiute dreptunghiulare pe care le vei potrivi ca un joc de tetris sau poate ma vei aduna asa cum sunt, haotica si expansiva, si-mi vei oferi doar o bagheta subtire pe care sa ma inalt ca o planta cataratoare salbatica. habar n-am... nu te cunosc, nu stiu cum ma vei cunoaste si nici macar de ce vrei sa ma cunosti, dar pentru ca m-ai rugat atat sa iti spun despre mine, iti voi scrie.

mai tarziu

2009

2009-01-06T09:58:00.002+02:00

ninge in Bucuresti. peste strazile pe care gandurile imi poarta zambetul.
La multi ani 2009! La multi ani tuturor!

rana - mircea cartarescu

2008-12-18T11:23:00.001+02:00

vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
si a facut coaja.
oh, doamne, m-am vindecat!

de-acum o sa ma mestece fericirea
o sa ma sfârtece seninatatea
si nebunia care a fost n-o sa mai fie de-acum niciodata,
nu, n-o sa-i mai sarut umarul.

viata o sa-mi treaca în pace si armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sanatatea o sa-mi manânce plamânii.
ratiunea o sa-mi sfâsie creierul.

vai, rana, rana mea draga
rana placuta vietii mele
rana pentru care am trait, pe care mi-am zgândarit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!

si niciodata febra n-o sa-mi mai aprinda
veioza vietii pâna la ars.

oamenii din mine

2008-12-16T09:59:00.006+02:00

am observat ca de la un timp nu mai sunt oameni noi. cei pe care i-am lasat in urma, eu sau timpul, revin in viata mea pe neasteptate, recompusi din bucatele disparate, sub umbrela unui chip necunocut. aparent nou. in realitate, n-am mai intalnit de multa vreme pe cineva care fie pentru mine o aparitie unica, o creatie a prezentului, care sa-si castige in mine un loc neumblat. recunosc in oamenii care imi intra in viata umbre sau sclipiri ale celor care mi-au compus existenta pana acum, fiecare cu bucatica lui de zambet sau de umar, cu felul pe care-l credeam unic de a ma privi sau de a ma tine in brate, oameni care seamana cu adolescenta mea sau cu prima mea iubire, sau cu marea, si care imi trec prin fata ochilor fotografii vii ale trecutului.

trecutul asta pe care il iubesc si care pesemne ca s-a atasat si el de mine, pentru ca-i place sa ma invaluie. de fapt, nu stiu daca el ma adulmeca sau eu il chem, nostalgica si indragostita de tot ce-am simtit in oamenii care mi l-au compus, dar cert este ca il simt pulsand in prezent mai mult ca niciodata.

ca o maree. imi acopera tarmul perceptiilor si ma inunda cateva momente cu siluete si timpuri trecute, iar apoi se retrage si lasa sub soarele prezentelui nisipul fin de pe obrazul celui ce ma striga azi, pe numele pe care el mi l-a ales. si nimeni altcineva. e totusi ceva nou in oameni. eu, alta pentru fiecare.

perfect

2008-12-11T14:46:00.003+02:00

in visele mele despre Craciunul perfect, barbatul perfect, fara de care evident craciunul si-ar fi pierdut aceasta calitate, era imbracat si el perfect - cu un pulover gros si cu guler pe gat!

(era un ansamblu care alcatuia perfectiunea tabloului. zapada nameti, frig afara, semineu sau macar o soba incinsa, o cabana sau pensiune, obligatoriu la munte, prieteni (sau nu), vin fiert, optional Last Christmas pe fundal. uneori ningea.)

iar el, cu puloverul lui pe gat, ma cuprindea in brate, din spate, in timp ce eu priveam pierduta pe geam. sau la foc. sau ma tragea pe genunchii lui, iar eu ii dadeam gulerul la o parte si ii atingeam gatul, apoi il sarutam apasat. sau il priveam fix pret de cateva secunde, in care faceam schimb de stelute cu subinteles, apoi ii mangaiam usor obrazul nebarbierit de cateva zile, dupa care mana imi aluneca pe ceafa, pe sub gulerul lui gros.

scenarii variabile, un pulover constant. cu guler pe gat.

poate sa fie si negru sau simplu, dar cel mai mult imi apare gri sau crem, din lana, cu fulgi de zapada stilizati pe piept. cel mai puternic piept se intuieste sub puloverul asta. si brate tari si un gat mirosind a rece si a cald in acelasi timp.

puloverul gros pe gat e cel mai sexy obiect de imbracaminte pe care poate sa-l poarte un barbat. are ceva magic. sau sunt eu nebuna. sau chiar are ceva magic. cel putin afrodiziac.

ce pacat ca barbatii de ultima generatie sufera tot mai mult de diverse "alergii" sau stari de semi-claustrare daca simt textil in jurul gatului! ce pacat ca pulovere pe gat nu sunt "la moda" si ca barbatii sunt loviti de metrosexualitate! si ce pacat ca singurele gulere pe care le mai vad la ei sunt cele scrobite ale camasilor roz descheiate obligatoriu la primii doi nasturi.

ma intreb daca e cazul sa-mi actualizez visul despre Craciunul perfect...

2 player game

2008-12-10T10:40:00.006+02:00

imi spunea de curand o prietena draga ca ea si iubitul ei sunt "doi ratoni f-f-itzi" si am zambit larg gandindu-ma cat de frumos este jocul in doi si cat de mare este creativitatea oamenilor care se iubesc. am asistat de-a lungul timpul la tot felul de combinatii insolite de Tzupy si Tzumpi, amoruri imposibile intre pinguini si crocodili, metamorfozari nocturne din ponei in catelus, imbratisari de urs, cantec de robo-gandacel si multe alte scorneli de care nu-mi mai amintesc cum au aparut si cum au ajuns sa faca parte din vietile noastre ca niste lucruri firesti. le-am primit cu drag si fara sa clipesc am intrat in orice scena si in pielea oricarui personaj ce mi s-a oferit sau mi-a sclipit mie ca luminita din ochiul unui pustan strengar.

au fost insa si "roluri" pe care le-am respins din start si nume pe care nu le-am acceptat niciodata. n-am vrut sa fiu veve, cum ma botezase un el la prima intalnire, pentru ca desi nu mai auzisem apelativul asta, mi-a sunat a cliseu-personalizat, iar mai tarziu aveam sa descopar ca am avut dreptate si veve fusese primit de alta la redistribuiri, probabil dupa principiul "daca tu nu il vrei, alta il va vrea. veve nu se pierde, veve se imparte". la fel, imi amintesc cum i-am taiat elanul unui alt el cand m-a strigat "iubito", ca asa vazuse el in filme ca se striga iubitele si cum se gudura ele de bucurie cand aud asta. sa nu imi mai zici asa decat atunci cand ma vei iubi! si a inteles baiatul ca sunt lucruri de-a care nu ma joc.

dar jocul care m-a urmarit inversunat ani de zile si pe care l-am refuzat sistematic a fost cel de-a bonnie and clyde. cel putin trei prieteni ai mei au fantazat cu personajele astea si pentru ca nu puteau functiona decat in tandem au incercat sa ma atraga in rol, asteptand de la mine macar o confirmare tacita ca imi surade piesa. nope! no bonnie in this picture. si nu pentru ca nu ma regaseam deloc in imaginea domnisoarei infractoare, pentru in anumite momente ale vietii mele nu am fost chiar intruchiparea spiritului justitiar, nici constiinta nu-mi facea probleme, dramul de nebunie si setea de adrenalina nu mi-au lipsit niciodata, iar ideea de oameni capabili de o mare iubire, chiar daca faptele lor ii condamna si ii transforma in criminali, nu era deloc rea, ba chiar se mula perfect pe o latura a mea care se simtea atrasa, inca din copilarie, de baietii cu probleme de disciplina, care nu vazusera in viata lor nici macar frunza de coronita de premiant, dar faceau o pasiune pentru fata cumintica din prima banca, pe care o priveau protector si timid.

de unde atunci aversiunea mea pentru bonnie si clyde?
din repulsia mea instinctiva fata de clisee, pe de o parte si, pe de alta parte, din lipsa de ... clyde!
nu stiu voi ce viziune aveti, dar eu nu puteam deloc sa il vad pe clyde sacul meu de box, pres cu care stergeam pe jos cand ma enervam, ca asa eram eu, mai cu nerv, la adolescenta, si nici cu o privire terifiata cand ridicam tonul sau cerandu-mi voie sa manance o piersica si nu, no way Jose!!!, nu-l vedeam pe clyde sa se vaite 3 ore si de la o ciupitura de tantar, ca e "sensibilut", sau sa ocoleasca subtil, cu ochii mariti a precautie, orice pechinez ceva mai voinic ce-i aparea "amenintator" in cale. nu vreau sa fiu rea, au avut si ei o multime de calitati, au fost baieti buni in esenta lor, dar nu aveau stofa de clyde, oricata imaginatie si bunavointa as fi avut.

gandindu-ma acum, la ceva timp distanta, ajung la concluzia ca de fapt se ascunde un clyde mic in fiecare barbat, chiar daca e deghizat uneori in gainusa oparita, dar am fost eu o potentiala-bonnie prea pretentioasa si lipsita de simt ludic. sau capacitati de disimulare. :)

mos bun

2008-12-08T12:54:00.008+02:00

cred ca am fost foarte cuminte anul asta, ca primul mos mi-a adus deja cadouri mai multe si mai frumoase decat speram - nu speram sa ma impac atat de usor cu ideea ca el o iubeste pe alta, cum nu speram nici ca ultimele mele lacrimi imi vor usca rana care inca imi mai picura din cand in cand amintiri. s-a incheiat un cliclu si, ca orice final, m-a durut. ideea sfarsitului ireversibil intotdeuna mi-a dat fiori, inca de cand eram copil si privind peretele din dormitor imi imaginam ca daca peretele ar fi universul, in infinitul ala alb eu as fi un singur, mic si abia vizibil punct. golul care se inalta si cobora imprejurul punctului, in vai si culmi de viata care continua dupa moartea mea, ma obliga sa-mi scutur privirea ca sa scap de senzatia sfarsitului. oricat de mult mi l-am dorit in anumite momente, sfarsitul tot urat a ramas.
dar s-a scurs frumos, prin fisuri de inceput. inca o data, nici nu mai stiu a cata oara, am simtit ca "Cineva" are grija de mine si in momente urate imi rasare si mici fericiri care sa ma faca sa uit si sa traiesc in continuare cu bucurie, asa cum stiu eu sa traiesc, pana si tristetea, cu privire vie si zambet deschis.
mi-a adus mosul prieteni noi. si veselia cu ei. si sentimentul de "familie" si cantece cantate in gura mare in miezul noptii si pasi de dans din ce in ce mai grozavi si matele 'ncurcate si popa-prostu' si vin fiert si adormit la 5 dimineata, cuminti, asteptandu-l pe Mos. am pitit cadourile pe unde am putut si ne-am trezit pe rand, pandind sa doarma ceilalti, ca sa ne strecuram tiptil sa le umplem ghetele, pe care le asezaseram toti de cu seara, frumos, aliniate in dreptul usii. dimineata am uitat complet cati ani am.
incet incet simt cum imi dispare teama de Craciun. incep chiar sa sper ca anul asta, dupa atatia ani, voi avea din nou familie. si atunci, nimic mai frumos nu as putea cere. libera de orice tristeti, voi invata din nou sa visez. si voi visa la viitorul Craciun, cand poate voi trai povestea de demult.

fara teama

2008-11-27T11:20:00.004+02:00

se apropie ora cand se schimba foaia. cunosc prea bine scena. citesc, recitesc, inteleg, incep sa tremur, nu ma mai straduiesc sa imi retin lacrimile si ma ridic repede sa ajung la baie. ma scurg pe un perete si plang ghemuita pana cand lacrimile imi onduleaza varfurile parului. ma ridic. ma uit in oglinda la machiajul meu distrus si ma mir inca o data ca sunt atat de proasta.
ieri am iesit din birou si m-am trezit urcand o scara, apoi apasand pe clanta usii care mi-a aparut in fata. acoperisul cladirii mi s-a asezat ud si l-am urmat, ca sa vad ce-a mai ramas din toamna orasului. mi-a fost frig si n-am avut nici cea mai palida idee ca as putea sa ma arunc. sunt ok. stiam eu ca la varsta mea e prea tarziu sa fiu emo. degeaba mi-am vopsit unghiile negre!
azi nu ma voi mai duce pe acoperis. ma voi intoarce in birou si voi rade cu fetele.

si ce daca ninge! nici nu-mi pasa ca s-au impodobit brazii in vitrine! luminitele sunt becuri! nu simt nimic si sunt atat de fericita ca nu simt. ani la rand am trait cu teama ca intr-o zi nu voi mai simti Craciunul. e pentru prima data cand traiesc una dintre cele mai dense temeri ale mele cu toata bucuria. oricum, mi-e foarte clar ca de ce mi-e teama cu siguranta nu voi scapa, ultimele zile mi-au indesat demonstratii pe gat, deci ce bucurie mai mare pot sa inchipui acum decat sa imi traiesc teama si sa mi se rupa?

ce bine ar fi...
m-a inselat/ mi se rupe
iubeste pe alta/ mi se rupe
sunt singura de Craciun/ mi se rupe
m-am trezit langa un strain/ mi se rupe
nu te mai iubesc/ mi se rupe
the one nu exista/ mi se ruuuuuuuuuuuuuuuupe!!!

ma gandesc ca va veni o zi in care nu ma voi mai teme de nimic.

ascultam aseara Directia 5 - De ce. cat am suferit ascultand melodia asta acum cativa ani... numai eu stiu. erau zile cand nu mai credeam ca exista maine si nici altul in afara de "el". el de atunci. l-am iubit si l-am uitat. asa ca zambesc. trebuie doar sa-mi amintesc de toate zilele fara maine pe care le-am trait si de toate zilele de maine in care am fost fericita, ca sa stiu ca toate trec in viata asta care pe toate mi le ofera in dar.

da, o sa ma mai duc la baie sa plang, rezemata de un perete, apoi o sa imi sterg fata in oglinda si o sa ies razand.

week-end anticelulitic

2008-11-17T12:25:00.008+02:00

neinselata, neparasita, nesuferinda. consecinta directa - kilograme in plus. momentul marii decizii. indelung amanate. iau masuri!
vineri seara. masaj anticelulitic. perfect relaxant, rasfat, placere. anticelulitic absolut deloc. de data viitoare!
sambata. piata la Obor. cumparat vinete si varza rosie. varza zace intacta. vinetele facute cu asistenta. critica. parca nu sunt coapte. nici bine batute. ceapa taiata prea mare. ignore. vinete minunate! cu maioneza! anticelulitica, evident.
sambata noapte. salsa. cu copiii de la bloc. dansatori. ritm antimuzica. miscari haotice. ambitii mari. studiat cea mai buna pereche. scurt. verdict: putem si noi! si hai! 3 ore. dans. anticelulitic.
dormit pana la 12. cosmar. acelasi de acum doua nopti. trezit indispusa. suparata. scurta, dar intensa depresie. voci in cap: baietii nu sufera. baietii ies in cluburi. baietii nu plang. baietii fac sex. exercitiu autosugestie: sunt baiat... sunt baiat... sunt baiat... ineficient. ma oftic. depresie. nu pot sa mananc. perfect! anticelulita. ma culc la loc.
duminica seara. trezire. vazut intuneric pe geam. scurta introspectie. depresie aproape stinsa. veste buna. mama + tata = saratele. speranta. deschis plic. destul cu vestile bune! 7 milioane de plata. la CAS. asa mai da. irina! ros unghii anticelulitice.
primit telefon. 21-23 program patinoar. cu copiii de la bloc. primit compliment. zambit, semi-crezut. uitat in oglinda - razgandit. plecat. ajuns. gheata. muzica. aglomeratie. pauza la fiecare 2 ture. muschi contractati. dureri. anticelulita.
ajuns acasa. depresie cu tendinte spre 0. foame mare. mancat la 12 noaptea. plus desert. anticelulitic.

replici

2008-11-11T12:18:00.004+02:00

daca ma iubesti
spune-mi ca nu ma iubesti.
Nu te iubesc!
daca ma iubesti
spune-mi ca m-ai uitat.
Te-am uitat!
daca ma iubesti
spune-mi ca nu vom fi niciodata impreuna.
Nu vom fi niciodata impreuna!
daca ma iubesti alunga-ma.
............................................
apoi cheama-ma
primeste-ma
roaga-ma
sa te rog sa ramai.
Vino!

defectul perfect

2008-11-06T13:40:00.005+02:00

plecand de la un articol care trecea in revista defectele majore ale barbatilor, ca lista de compromisuri din care trebuie sa alegi la un moment dat, cand ajungi sa admiti ca printul nu se gaseste decat cu defect, m-am gandit ca ar fi un moment bun sa reflectez si eu la "defectele cu care as putea sa traiesc".

primul lucru pe care l-am remarcat la enumerarea din articolul respectiv a fost ca e prea scurta. in opinia autoarei, defectele MAJORE ale barbatilor sunt doar 5, dupa care defineste urmatoarele tipologii: "spritangii", lenesii, prostii, impotentii si afemeiatii. hai sa fac abstractie de o duzina de alte defecte maaaaaaaaaaaaaaari pe care le-as adauga eu pe lista si sa ma rezum sa analizez perspectiva deja deschisa.

exclud din start afemeiatii. nici macar nu stau sa comentez. nu le-as face nimic, doar i-as ocoli, daca ar fi atat de draguti incat sa ma anunte de la inceput ca au acesta mica, infima, insignifianta problemuta. e atat de mica incat nu considera niciunul sa aminteasca despre ea. mie mi-ar placea ca astia sa aiba un miros specific sau un girofar in frunte, ceva care sa-mi semnalizeze rapid ca e rost de fugit si mancat pamantul simultan.

spritangii - nu. n-am chef nici sa-mi petrec timpul singura, pentru ca el e la baute cu prietenii, nici sa ajung sa aud vreodata cea mai cretina scuza "eram beat, n-am stiut ce fac". ce sa o mai lungesc... e nu!

prostii.... eee aici treaba e putin mai complicata. am intalnit prosti si prosti. daca nu sunt si rai, sunt inofensivi. dar am intalnit si oameni cu o inteligenta sclipitoare si socant de idioti in acelasi timp! astia devin periculosi. pentru mine inteligenta care nu e dublata de intelepciune tinde sa valoreze tot cam cat prostia... asa ca... avand in vedere ca intelepti nu gasesti chiar pe toate drumurile, am toate sansele sa accept, cu o privire condescendenta, un (mai mult sau mai putin) prost.

impotentii. n-as vrea sa dezvolt subiectul. si totusi... :) initial eu compatimeam oamenii astia, dar am ajuns la concluzia ca in ziua de astazi, cand exista atatea si atatea tratamente, este inadmisibil sa fii impotent! ramai asa doar daca esti prea mandru sa admiti ca ai o problema si sa incerci sa ti-o rezolvi sau esti prea plin de tine si ai impresia ca suma calitatilor tale, culminand cu maiestria folosirii "celui mai puternic muschi din corp", compenseaza peste masura micile lipsuri. a-a! nu prea. concluzia ar fi ca daca (inca) esti impotent, atunci ai si grave probleme de caracter, deci nu, nu te-as vrea langa mine!

si au ramas lenesii... pe-astia ii inteleg cel mai bine, ca si eu am momente de maxima lene, numita eufemistic comoditate, in care as da orice sa fiu la mama acasa din nou si sa nu trebuiasca sa misc un deget. ii inteleg, dar nu ma dau in vand dupa ei. nu-mi plac, nu-s o bucurie la casa omului, probabil ca nervii mei ar fi puternic incercati de un specimen din categoria asta, dar, dupa principiul "raul cel mai mic", ei bine, eu as alege lenesul!

viziune: "draga irina, ia zi, cum e sotul tau? - oh, well... e lenes si cam prost. da' nu bea, nu merge la femei si ma ... de ma rupe. i'm sooo happy!" :)

hai fetelor, ganditi-va acum, voi ce ati alege?

another sweet november

2008-11-04T12:53:00.005+02:00

imi zice verow sa scriu despre Sweet november. stiti toti filmul. eu l-am vazut de cateva ori. m-am indragostit de sara, cu hainele ei aruncate fara noima, colorata ca toamna, palida dar vie, alergand pe plaja, zambind tuturor, transformand moartea in iubire si iubirea in nebunie. in fiecare an, in luna noiembrie o regasesc pe sara. si pe mine in ea.

plang de fiecare data, fara exceptie. prima data am plans doar la sfarsit; eram tanara si fericita, eram iubita si nu recunosteam in film alta tristete decat pe cea a mortii. in ultimii ani plang de pe la inceputul filmului, continui in 2-3 reprize pe la mijloc si apoi in ritm sustinut pana la final. dar nu mai plang de tristete.

in toata povestea asta tragica, eu vad frumosul. de fapt, ca in orice poveste de iubire, daca judeci dupa final, esuezi in regret sau melancolie, dar daca ii vezi sublimul existentei in timp, te umpli de substanta ei si zambesti.

ce ma fascineaza pe mine in Sweet november este abandonul personajului masculin in fata unei lumi pe care nu o intelege si pe care toate forurile ratiunii sale o resping, din iubire. ma atrage ceea ce nu am avut niciodata, evident. ma atrage de fapt, cred eu, propriul meu vis de a-mi imparti lumea cu un om care sa rezite impulsului de a respinge ceea ce i se pare ciudat. care sa ma iubeasca atat-de-tare.

Sweet November este iubirea careia nu i te poti opune, e atractia inconstienta catre ceea ce te implineste, desi e tocmai ceea ce constient respingi. e iubirea invingatoare. sara moare, dar el a ajuns sa Traiasca. cu T. cum spuneam eu prin teoriile mele din anul 1 de facultate... a Trai inseamna "a simti".

ma gandeam ca anul asta sa nu-l mai vad. nu stiu sigur de ce... vreau sa traiesc un sweet november! sunt geloasa pe sara.

pana cand maine ne vom desparti

2008-11-03T11:48:00.006+02:00

voiam sa scriu despre sweet november.
n-am mai apucat, pentru ca m-a lovit un acru de care nu cred ca voi scapa foarte repede. stau jos? stau jos. zi. si urmeaza vestea. sunt socata. nu pot nu pot nu pot sa cred asa ceva.

ii priveam cu admiratie - doi tineri frumosi, care se iubeau, erau tandri, se priveau cu drag, se tineau de mana, s-au indragostit si au decis ca vor sa ramana impreuna vesnic. s-au mutat impreuna din prima zi, au avut o nunta frumoasa dupa cateva luni.

mi-e sila sa povestesc mai departe.

"mi-a fost rusine sa nu ma mai marit, dupa ce anuntasem pe toata lumea ca am nunta"

plus o caruta de bani stransi la fericitul eveniment, pentru care doamna soacra mica si-a impins fata sa faca totusi nunta, ca nu-i bai sa divortezi apoi, daca iti castigi prin asta admirabilul statut de femeie cu bani. divortata, dar cu bani!

se pare ca dragostea se curmase brusc cand tanara mireasa, deja logodita la biserica cu barbatul visurilor ei, a constatat ca performantele sexuale ale acestuia nu se inaltau. la nivel asteptarilor, evident. suficient cat sa nu-l mai vrea pentru totdeauna, dar acceptabil de suportat cateva luni pana se va strange darul la nunta.

si probabil ca a socotit domnisoara intreprinzatoare ca darul va fi proportional cu dragostea afisata, de a jucat un teatru demn de aplauze, daca nu ar trezi de fapt repulsie.

ce ti-e acolo, un juramant mic in Biserica? ce mare lucru? ce mai e in ziua de azi o casatorie? un act amarat care asa cum se face se si desface, si top! esti din nou pe piata, proaspata ca o zambiluta si dornica sa cunosti inca o mare dragoste a vietii tale cu care sa reciti juraminte la altar.

nu mai zic nimic.

lucruri normale...

2008-10-24T12:41:00.008+03:00

uite cum se termina si octombrie... nu sunt deloc de acord cu mirosul asta de iarna pe care il simt in fiecare seara. nu sunt de acord nici cu frunzele care aleg sa cada - mi se pare un egoism cras jocul lor de-a zburatul prin aer, cand lasa in urma un copac chel, deprimat si resemnat. inainte imi placeau frunzele astea colorate, pana sa ma izbeasca golul pe care il lasa in urma lor nepasatoare; acum stramb din nas cand le vad si ma uit in jos ca sa nu mai vad pomii despuiati. mi se face si mai frig.

n-am facut prea multe luna asta. nici macar revelatii n-am prea avut. am trait si eu ca un om normal. nu stiu daca asta e o veste buna, pentru ca incep sa ma plictisesc. ma intreb daca oamenii normali se plictisesc de normalitate. sper ca da, pentru ca altfel tocmai s-ar dovedi ca sunt anormala.

am fost sa aleg un inel de logodna pentru iubita prietenului meu si am realizat ca niciodata nu mi-am pus problema "cum as vrea sa fie inelul meu de logodna"... ca sa intru si eu in randul femeilor nor-ma-le am decis ca trebuie sa stiu macar atat lucru, asa ca de acum inainte, daca ma intreaba cineva, am raspunsul pregatit - clasic. :) credeam ca am scapat si de problema asta si am inchis subiectul logodnei cand...

intr-o noapte, stand rastignita pe burduful dintre vagoanele metroului, mi-a venit din senin ideea asta: mi-ar placea sa fiu ceruta in casatorie in metrou! noaptea. metroul este un loc foarte romantic cand e gol. iubitul obligatoriu in genunchi. fara trandafiri, petale, asternuturi de satin si lumanarele parfumate. si cred ca ar fi iarna, ca sa vedem la capatul scarilor rulante pe care le urcam alergand, luminitele de pe bulevard.

sfarsit in rate

2008-10-04T00:08:00.006+03:00

ieri am trait un moment de panica. scurt. cateva secunde am simtit o teama ascutita ca o lance infipta in stomac. teama de fericire.
mi-am dat seama ca am depasit tot ce a fost greu, dupa ce in sfarsit saptamana trecuta am avut si confirmarea pe care am asteptat-o atata vreme ca sa pot merge linistita mai departe, iar acum nu-mi ramane decat un pas de facut ca sa fiu din nou fericita. mi-a fost teama sa-l fac.
tin minte ca acum cativa ani am mai trait senzatia asta. eram pe punctul de a ma indragosti atunci, eram incantata, entuziasmata de tot si de el, si totusi aveam momente cand ma durea ingrozitor trecutul pe care trebuia sa il las in urma. ma durea ca voi fi fericita cu altcineva. se pare ca asta e pretul pe care trebuie sa-l platesc pentru fericire - sa abandonez trecutul. stii cum o simt? ca si cand mi-as freca puternic cu smirghel peretii sufletului ca sa te razuiesc de pe ei. nici nu mai stiu daca ai crescut acolo sau te-ai nascut chiar din zid, ca un muschi de pamant; cum am permis, de ce n-am fost atenta? cu ce morfina sa ma ametesc acum ca sa suport sa te smulg din mine? trecutul meu.. mi-e mila sa te adandonez. fara mine nu mai esti nimic. vei disparea. ma simt atat de vinovata! eu sa fiu fericita si tu sa dispari...
e ultima faza a despartitii. orice rupere, in viata mea, se consuma in trei momente. momentul despartirii, in care ma doare ca ma abandonezi, momentul in care aflu ca esti cu alta, in care ma sfasie ca m-ai uitat si momentul in care o iau de la inceput, in care ma doare al naibii ca o voi face fara tine.

week-end de viata

2008-09-29T14:34:00.001+03:00

Week-end-ul asta vreau sa-l povestesc. Nu stiu de ce, nu ca s-ar fi intamplat ceva deosebit, imi vine sa scriu despre frumusetea zilelor ce tocmai au trecut.

Am debutat spectaculos vineri seara cu un bocet in torente si vorbe deloc blande la adresa propriei mele persoane, pe buna dreptate. Am fost atat de proasta incat mi-am meritat din plin palma. Si cum plangeam eu cu sughituri profitand de deplina libertate pe care ti-o ofera o casa goala cand ai chef sa iti plangi soarta – in cazul meu prostia – imi suna telefonul. O draga prietena vine pe la mine. Am inchis zambind si am simtit inca o data ca cineva are grija de mine si imi trimite, prin mesager, o mangaiere.

Am uitat si de mama plansului cand l-am revazut pe Perrito. Catelul meu martian, primit cadou acum 3 ani in spania, pe care il iubesc eu muuuult de tot si care imi fusese rapit intr-o eroare la facutul bagajelor de prietena mea, acum era inapoi! Moale si prostut, cu gatul putin subrezit, dar la fel de blajin si jucaus, Perrito mi-a sarit in brate. Se vedea de la 5 poste ca si el m-a recunoscut si ca i-a fost dor de mine cum mi-a fost si mie de el. Ne-am mirosit reciproc cateva minute, ne-am adulmecat, eu mi-am dat seama ca a petrecut ceva vreme pe fundul vreunei valize, iar el imediat s-a prins ca am plans. Daca isi aminteste bine ultimele momente petrecute in casa asta – nu poate uita aruncatul dupa canapea si agatatul pe lustra- poate intui si din ce cauza plangeam. Doar pentru asta i-ar placea sa fie si el un catel normal: sa-l poata pedepsi cu o muscatura pe vinovat. Dar cateii martieni nu au gura. Of! Ei, mai Perrito, nu-i nimic. Si nimeni vinovat. De data asta nu pot acuza pe nimeni; singurica mi-am cautat-o. Mai bine hai sa ne jucam. Mi-a fost asa dor de tine!

Am dormit perfect, constienta in fiecare minut de prezenta lui langa mine pe perna. M-am trezit asa cum imi place sa ma trezesc sambata dimineata, bucuroasa ca traiesc si ca urmeaza o zi intreaga in care sa ma bucur de lucrul asta. Doar lapte la micul dejun pentru ca inca nu m-am refacut complet dupa toxinfectia de acum cateva zile. In plus, din bocitul de aseara m-am mai ales si cu bube noi, cele mai interesante dupa parerea mea fiind cele de pe glezne, de care sunt absolut incantata pentru ca nu am mai vazut niciodata asa ceva. Si eu chiar am vazut ceva bube la viata mea!

Imi place la nebunie toamna pentru ca, printre altele, imi da senzatia ca e voie sa ma imbrac cum vreau, neglijent, fara nicio noima, cam cum zboara frunzele, iar dimineata asta e o toamna perfecta. Mi-am pus niste blugi care imi arata fundul cat o betoniera, am sarit peste sutien pentru ca n-am chef sa mai incerc sa salvez aparentele, mi-am aruncat o bluza roz turbat, o esarfa la gat si am plecat la shopping!

4 ore in Ikea au trecut fara sa ma prind ca mai exista si timp pe lumea asta. Decorarea casei e un lucru la care visez de cand ma stiu, si ma stiu de ceva timp, iar acum traiam, secunda cu secunda, bucuria alegerii fiecarui obiect pe care il vedeam in camera mea, intr-o senzatie de implinire si impacare cu propria viata pe care nu am mai avut-o de ani de zile. Am depasit surprinzator de usor socul de la casa cand am auzit cat trebuie sa platesc. Slava Domnului ca am bani. Ce sa fac cu ei, daca nu sa ii dau pe lucrurile care ma fac fericita?

Am iesit in parcare topaind sub cateva picaturi mari de ploaie, desi ma jena destul de tare buba de la o glezna. Am lasat plasele in masina si am trecut la Carrefour pentru o noua sesiune de cumparaturi. Carrefourul ala imi trezeste inca amintiri, dar acum mi se rupe si de ele si de “subiectul” lor, asa ca imi vad linistita de cosmeticele mele din Sephora si ma bucur ca in sfarist am ajuns sa-mi iau baza pentru machiaj pe care mi-o doream.

Hai putin si-n Brico Store. Ne-am ales o mocheta, am comandat-o, am asteptat vreo juma’ de ora un nene care ne-a facut un calcul si ne-a dat un bon cu care sa mergem la casa sa platim inainte sa ne taie mocheta. Cand am vazut suma, muuuult peste estimarile noastre inteligente, am decis sa dosim bonul pe vreun raft si sa o taiam din locul locul ala. In hohote de ras. Care s-au stins treptat, desi mai apareau razlet, prostesti, cand ne-am dat seama ca nu mai gasim masina in parcare. Pentru ca sectiunea H Feeria e mai multe! De diferite culori. Dar noi nu stiam asta…

Am fost totusi sa cumparam si covor, cu ultimii bani, apoi acasa si da-i si decoreaza. Aveam energie sa decorez 14 case daca ar fi fost nevoie, desi piciorul cu bube pe gleza intre timp se si umflase si arata intr-un fel.

Ce zi frumoasa. Ar fi pacat sa se termine. Asa ca dupa o baie si o gateala rapida am plecat putin si pe la disco. Pana pe la 5 dimineata. Cu piciorul meu vaduvit complet de vreo urma de gratie, am topait pe tocuri toata noaptea pe o muzica departe de gusturile mele ceva mai putin familiarizate cu minimal-ul. Dar dispozitia si compania fac totul, asa ca m-am distrat foarte tare.

Duminica… prima dimineata in casa mea redecorata. Chef de rasfat. Un peeling, cateva masti, o baie buna, uleiuri alea alea… leneveala, un film si apoi cateva pagini de lectura la lumina noii mele veioze… duminica.

Nimic deosebit. Un simplu week-end, dar care mi-a dat ocazia sa imi dau seama ca traiesc exact viata pe care mi-ar placea sa o traiesc. Realizez ca tot ce-am asteptat pana acum s-a transformat in minunea bucuriei de a-ti trai micile vise, iar tot ceea ce inca nu s-a implinit nu e decat “anticipatie” pentru alte multe si multe bucurii ce urmeaza sa le traiesc.

vesti

2008-09-25T17:22:00.001+03:00

Mi-au crescut unghiile.

Fara nicio legatura cu tine.

Mi se usuca buzele si ar vrea sa crape

imaginea ta in oglinda.

Ochiul drept inca imi lacrimeaza;

Mereu in acelasi loc -

metrul din rascrucea unde ma opresc

sa-i dau timp sa cuprinda

Si stanga

Si dreapta

Impartindu-ma intre tine si

El.

nimic diferit

2008-09-21T22:54:00.003+03:00

doar cuvintele zboara, alunecoase ca niste pesti,
pe cerul negru al gurii tale.
see... your world is just a word.

si nu, nu tot romanul s-a nascut poet.

zic eu..

2008-09-15T17:09:00.001+03:00

cred ca orice lucru cu care te obisnuiesti iti da putere; pentru ca e un lucru de care te temi in minus.

razbunare de toamna

2008-09-15T14:25:00.005+03:00

Nu mi-aduc aminte sa mai fi fost vreodata atat de fericita pe ploaie. Ploaie mohorata de toamna mohorata, cu frig si vant si tot ce trebuie sa devin eu insami mohorata. Iar eu debordez de viata! Sa fie noaptea care tocmai a trecut, pe care am petrecut-o intr-un somn atat de dulce, imbratisata de cearsafuri albastre ca de un iubit purpuriu? Sa fie duminica linistita si calduta ca senzatia pe care am simtit-o dimineata in Biserica in sarbatoare? Ce sa fie? Sa fiu eu? Sa fie doar faptul ca ma amuza? Jocul ocul cul cu (e)l - nimic cool totusi; mai degraba cold. Sau poate faptul ca mi se pare ca retraiesc o vreme traita, pe care o cunosc atat de bine incat acum imi permit sa ma joc cu lucrurile care alta data imi dadeau fiori… ce bine e sa nu te temi… Ma simt bine. Sa fie faptul ca am baut un ceai care se cheama vis de iarna? :) ce nume frumos pentru ceai baut toamna!

Sa tot fie… toate astea si un ceva mai mult.

Stiu secretul, dar mi-e un pic rusine sa-l recunosc. Sa admit ca de fapt ceea ce ma bucura e necazul alteia. Ma bucura toamna asta rece si taioasa doar pentru ca a stricat toamna aia dureros de frumoasa, mult prea frumoasa pentru puterea mea de a-i suporta frumusetea. Primele doua saptamani i le-am petrecut cu greu, ravasita intre sentimente prea puternice ca sa le inteleg, infiorata de mirosuri de vie coapta, plutind in aer dulceag de frunze uscate care imi chemau pasii colorati. Toate trageau de mine si toate ma voiau, iar eu ma invarteam printre ele, incercand sa le raspund tuturor, sa ma dau celor ce mi se dadeau, sa nu pierd nimic si sa cuprind in mine necuprinsul. Eram neincapatoare si ajunsese sa imi fie atat de clar lucrul asta incat incepuse sa ma doara. Uneori simteam ca nu mai rezist, ca mi se inmoaie genunchii si ca voi cadea bajbaind dupa un colt uitat de toamna, undeva la metrou poate, unde sa imi odihnesc simturile. Un inceput de toamna coplesitor.

Plin, in viata mea goala. Cum sa nu fiu invidioasa?

Cum sa nu ma doara cand traiesc cea mai intensa toamna din viata mea si nu am cu cine sa o impart?

Mai bine sa ploua! Ploaia se traieste pe cont-propriu.

Vi se pare ca am incheiat trist? Si mie…

o parere apasa pe clanta

2008-09-10T17:22:00.002+03:00

zicea nichita
" Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi"
ceea ce ma face sa ma gandesc...

mesaje-n zbor

2008-09-09T12:54:00.003+03:00

te vad cum agiti frunzele si-mi pare rau ca nu sunt una. si bradul se indoaie sub tine. eu ma inclin. vad tiglele rosii ale casei de vizavi si ma gandesc ca e de ajuns sa fac doar un pas ca sa ajung pe acoperisul pe care te alinti tu. o sa tin mainile intinse in lateral; n-am cum sa cad. tu stii ca vin spre tine si o sa ma ajuti, o sa ma prinzi, o sa-mi sufli in aripi. pentru ca si tu ma vrei. ma astepti pe acoperis.
nu mi-ai spus niciodata ca pentru mine esti de fapt.
ti-a fost teama sa nu te resping.
asa ca m-ai sedus de la distanta, invartindu-te cu frunzele, pentru ca stii ca iubesc sa ametesc de verde, indoind bradul, ca sa-ti admir puterea si sa ma visez creanga - franta sub bratul tau, cantand un cantec straniu care ma cheama ca soaptele ielelor... aducandu-mi mirosuri.
mirosuri.
mirosuri in dar.
in toate frunzele cu care te joci ma cauti pe mine, acum am inteles.
te simt in toate. stiu ca ma astepti si ca imi apartii. daca tiglele nu se vor sparge sub pasii mei grei, voi fi a ta.
nu ma lasa sa cad. poarta-ma oriunde, vantul noptilor mele de dor.

intelepciune

2008-09-05T16:03:00.004+03:00

Le-am citit de atatea ori; de cate ori le recitesc am impresia ca le stiu; de cate ori ma opresc, imi dau seama ca le uit. trebuie sa ma opresc mai des si sa-mi amintesc. de aceea, transcriu aici cuvintele lui Paler. Avem timp.

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute.
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca,
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor,
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde;
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie,
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate.

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand.
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii
iertat de altii;
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.

Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Am invatat...

lectii simple

2008-09-05T16:00:00.000+03:00

Octavian Paler - Interviu cu Dumnezeu

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.

-Daca ai timp... am raspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:

-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?

-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:

-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna...

autodictare

2008-09-04T10:07:00.005+03:00

- Uite, iar nu ma primesti! Iar iti scrie sub sprancene ca nu ai loc pentru mine…

- Nu acolo trebuie sa citesti. Vezi, aici gresesti tu, crezi ca usa e capatul drumului. Vino

- Imi place parfumul tau

- Care dintre ele? Am trei

- Cel pe care il respir dimineata de pe umerii tai.

- Am doi. Ii vrei?

- Da. Vreau sa-i tin in pumni ca pe un fulg de papadie.

- Ia-i. Ai grija de ei; fa-i tu mai buni.

- Sunt buni.

- Nu, pentru tine trebuie sa fie si mai buni. Tu esti atat de bun!

- Melodia asta iti place tie…

- Inchide geamurile. Sa pastram pentru noi toata muzica.

- Traversam lumea intr-o capsula. In loc de aer e muzica. Am ajuns la 160 – iti e frica?

- Vreau sa zbor.

- Oare daca deschidem umbrela ne inaltam?

- Nu stiu. Azi e doar noapte; maine e vant. Azi tot ce vreau sa e sa ramai cu mine.

- Crezi ca e iubire?

- Nu. E doar un vis.

- Deci am avut dreptate. Uite, iar nu ma primesti!

- Maine. Vino cu vantul.

in dar

2008-08-29T10:18:00.007+03:00

Am citit in Jurnalul National de ieri.
La 4 ani a compus prima poezie. Acum are 7. Si niste ochi in care vezi toata copilaria. Scrie versuri albe; poezii scurte si pline.

"Iarna mea/ Te iubesc/ Nu ştiu ce să fac/ Dar ştiu unde să merg/ Flori dalbe au căzut pe jos."

"Ochii blînzi/ Pielea-ntristată/ O, nu se poate!/ Îmi aduc de cineva aminte/ Icoană de înger…"

"Dacă noi sîntem mai răi/ O să plece viitorul/ Şi nu o să mai avem/ Nici viitor, nici nimic" sau "Dacă vrei să fii cineva poţi fi, şi dacă vrei / Poţi să fii şi tot ce şi-au imaginat alţi copii"

"Vă imaginaţi vreodată/ Cum e să fii un anotimp?/ Să fii pictor renumit/ Să fii unul dintre cei patru pictori/ şi să fii magician/ şi să faci să se mişte pictura?/ E o minune!" (Pictorii magicieni, 06.01.2008).

Ria, fetiţa fulg – povestea unei fetite care nu şi-a ascultat mama, a ieşit din casă şi… "acum ai devenit o picătură de apă/ Acum ai devenit un fulg/ şi îi spui vîntului/ să te ducă la Soare…"

"Sufletul este în spatele inimii/ şi vorbesc/ Dar în ultima vreme se poartă mai ciudat/ Parcă ascund ceva/ Nu ştiu ce au, dar nu mă bag în vorba lor / şi ascult şi fac linişte/ Dar nu ştiu de ce/ Vor să fac linişte?" (Sufletul şi inima – 05.06.2007)

Il cheama Marcu. Da, ca pe evanghelist.

Multă lume îl întreabă pe Marcu ce îl inspiră. "Nimic", răspunde el candid. "Nu mă inspiră nimic. Le ştiu."

Daca ar fi fost mai mare s-ar fi spus despre el ca are talent. Eu una nu as putea vorbi despre talent la un copil de 4 ani... poate daca era vorba despre desen sau muzica... dar cuvintele atat de profunde pe care le ofera din senin nu pot fi relationate cu talentul. E altceva.
Nu ma indoiesc ca oamenii ar fi in stare sa gaseasca tot felul de variante de explicatii; poate l-ar supune la studii, l-ar baga sub microscop si ar ajunge la concluzia ca are 3 celule in plus, creierul mai gri sau un nerv mai noduros. si ar rasufla usurati ca exista o "explicatie stiintifica".
Copilul stie insa care e adevarul.

"L-am întrebat odată, cînd era mic (în martie 2006 – n.r.) de unde-i vin versurile "povesteste mama lui, Anca Şerbănuţă "şi mi-a dat o explicaţie care m-a lăsat fără răspuns": "Căsătoria este o zi specială pentru părinţi", s-a pornit el, "şi de sus, din cer, vine o lumină întîi la mami în burtică, apoi se transmite la mine şi se transformă în vers de poezie".

"Dar nu toţi copiii spun poezii!", i-am răspuns eu.

"Păi da, dar nici pentru toţi părinţii căsătoria nu e o zi sfîntă. Unii copii sînt buni la joacă, eu am cîştigat la vers de poezie. Copiii văd lumina care vine de la biserică, să ştii de la mine asta!!!!! Eu cînd spun poezia simt lumina."

:)

Nu talent, ci har are acest copil. Iar eu cred ca e un dar pentru parintii lui, care probabil ca au trait ziua casatoriei lor ca pe o adevarata taina, asa cum a lasat Dumnezeu.

exercitiu de imaginatie

2008-08-27T10:26:00.006+03:00

aseara am constatat ca am inceput sa ajung acasa odata cu apusul soarelui. am trecut sa-mi iau ceva de mancare. sunt singura acasa, nu am nimic de mancare, dar pot sa-mi fac ce vreau. am senzatia ca sunt stapana, ca sunt "om mare". ma vad la trecerea de pietoni, cu doua sacose intr-o mana si un aer grav pe figura. da, clar, ma simt om mare. femeie.
e aproape 7. ma intreb daca la ora asta iubitul meu ar trebui sa fie acasa. am decis ca nu. eu ajung prima, el de obicei lucreaza pana pe la 8. deci il astept. cu siguranta voi avea eu cate ceva de facut prin casa pana vine el.
ce senzatie ciudata! imi place.
intru in casa. casa noatra. (?!?!) fac abstractie de colega mea de apartament care gateste o salata de beuf. azi nu o vad, nu are loc in jocul meu. dar miroul il pastrez - imi imaginez ca eu gatesc. ceva rapid, pentru iubitul meu. mie nu mi-e foame; mi-e pofta de cereale cu lapte.
cuprinsa de minunatia acestor lucruri marunte care dintr-o data mi se par fermecatoare, pentru ca sunt parte din viata noastra, imi torn tacticos cereale in castron, deschid frigiderul si scot cutia de lapte. mai avea putin. l-am scurs pana la ultima picatura si n-am reusit sa acopar macar cerealele. am ramas fara lapte!
pun mana pe telefon. "iubitu', in drum spre casa opreste-te si tu si ia o cutie cu lapte, ca s-a terminat. si vino mai repede, ca mi-e dor de tine!"
ma uit in jur. mi-e asa draga casuta asta! miroase frumos, perdelele sunt colorate... deschid muzica si ma horatasc sa calc niste rufe. activitati casnice! sunt mandra de alegerea pe care am facut-o in privinta balsamului de rufe. dupa un an in care am mirosit a bebelusi, m-am gandit sa incerc altceva si sunt bucuroasa ca imi place Cocolino. Calc haine si dansez pe muzica mea spaniola, grabita sa termin inainte sa inceapa Joey.
Il iubesc pe Joey! Imi pregatesc un castron cu pepene galben si ma cocot in pat cu zambetul larg pregatit deja pentru un nou episod de ras. Vai, ce drag imi e Joey! Frumusel si prostovan, sensibil, naiv si incapabil de rautate. Ma intreb ce ar zice iubitul meu daca ar sti de pasiunea mea... S-ar bosumfla in joaca, dar ar zambi in sinea lui. Da.
E 9.30 si abia acum ma anunta dragul de el ca iese in oras cu niste colegi si ajunge tarziu. "Bine, iubitule meu. Sa ma trezesti cand ajungi."
Ma rasfat la dus, apoi in cearsaf, dau din picioare ca pe bicicleta, ca sa profit ca am tot patul la dispozitie. Las geamul deschis sa ma adie vantul.
Pe la 1 noaptea l-am simtit cand s-a bagat langa mine in pat. M-a pupat usor, sa nu ma trezeasca, iar eu m-am lipit imediat de el, linistita, si am adormit din nou.

Azi am citit pe blogul Liei povestea parintilor ei si mi-a placut atat de tare ca mi-au dat lacrimile. Vreau si eu!
Cred ca am devenit femeie. :)

o infrangere

2008-08-26T17:37:00.009+03:00

Am petrecut dimineata asta ingandurata. Nu o data mi-am simtit lacrimile pe punctul de a tasni. Marul lui Adam imi e un urcior care sta sa se reverse.

M-ai rugat sa nu iti mai zic nimic niciodata si iti respect dorinta. Se pare ca intr-adevar iti fac rau; vezi… tocmai pentru asta ti-as mai fi scris o data – sa te rog sa ma ierti pentru ca iti fac rau. Chiar daca nici eu, cum nici tu, nu am vrut nici macar o clipa sa te ranesc, se pare ca am facut-o. Intentia (sau lipsa ei) nu anuleaza efectul. Iar daca efectul e rau, il regret, chiar daca, judecand dupa logica ta, nu ar trebui sa ma simt vinovata, pentru ca nu am avut intentia de a-ti face rau.

Logica ta… logica mea… deja o falie. Cu cat se adanceste, cu atat ma sfasie. Ma rupe de lume. Pentru ca logica ta e logica ei. Normala si sanatoasa, guvernata de instinctul autoconservarii si de dezideratului binelui definit in confort – fizic, psihologic si spiritual. De aproape un an am inceput sa vad lucrurile altfel; nu am nicio vina si niciun merit in asta – e un fapt. O lumina noua mi-a aratat cata umbra se ascunde in ceea ce numeam noi lumina si a inceput, usor usor – ca timp, dar greu - ca efort, sa-mi reaseze mintea pe aceste coordonate care mi se descopereau. Si pentru ca lumina era de sus, mi-am dorit din tot sufletul sa o impart cu voi, oamenii la care tineam si care am simtit ca au in ei, in potenta, capacitatea de a primi acest gen de informatie. Si cred in continuare ca nu m-am inselat, iar daca nu am trezit in voi decat respingere e doar din vina mea, pentru ca eu nu am reusit sa gasesc modul in care sa comunic cu voi.

Asta e marea mea durere.

Am gresit. Intr-o suta de feluri am incercat si de o suta de ori am esuat. Ba chiar am atins efectul advers de multe ori. Ma simt neputincioasa, blocata, descurajata si confuza. In mod clar, ceea ce am facut pana acum e fost prost; imi raman doua variante – sa renunt sau sa caut alte solutii. Sa renunt nu pot. Tot ce mi-am dorit a fost sa ajut, sa va dau si voua din ceea ce descopeream eu, sa va conving si pe voi sa incercati macar. Cred intr-adevar ca m-am grabit, ca ar fi trebuit sa am rabdare ca mai intai sa asimilez eu, sa imi insusesc in fapte cuvintele, inainte sa le predic, ca sa nu trezesc in voi pasari pradatoare. Am cazut de multe ori – v-am spus ca drumul nu e deloc simplu – si primul vostru impuls a fost sa va aruncati asupra mea si sa-mi scoateti ochii cu propriile-mi cuvinte. La atat au folosit. V-am facut vreun bine cu ele? – Nu. V-am dat doar un prilej sa judecati si un instrument sa loviti. Ce lucruri urate am trezit in voi! Cat de departe sunt de ceea ce imi doream…

Nu stiu sa ma exprim, nu am vocatie de orator, nu ma pricep sa transmit. Si imi e cu atat mai greu sa explic cu cat pentru mine e atat de clar si firesc ceea ce vreau sa va spun. Simt, dar nu stiu sa dau mai departe.

A ierta e bine. A cere iertare e bine. A primi iertare e bine.

Atat pentru cel care o cere cat si pentru cel care o ofera.

Atat de bine incat e pacat sa pastrez asta doar pentru mine.

N-ati inteles. Nu eu am nevoie sa-mi cereti iertare.

Credeti in continuare ca tot ce fac vine din egoism, ca tot ce vreau e sa recunoasteti ca ati gresit ca sa va demonstrez ca sunteti josnici, ca vreau sa arat ca irina e mai buna, mai sus, mai desteapta, mai frumoasa, mai oricum decat voi. Cea mai! Si mai ales ca irina are intotdeauna dreptate! Irina investeste atata energie doar ca sa va arate cu degetul, sa va aminteasca in fiecare zi ca nu sunteti buni de nimic, ca nu sunteti pe masura ei, nu sunt demni de nimic, ca sunteti niste oameni de doi bani, fara mustrari de constiinta, incapabili de iertare, incapabili de a-si recunoaste vina, de a se ridica din locul ala jos de unde sunt. Cu asta ati ramas voi...

O Doamne, ce am putut sa fac?! Cat de gresite au fost metodele mele, daca v-am lasat impresia asta! Acum vad cat de scump am platit pretul caderilor mele, ale izbucniilor de furie, ale rabufnirilor de disperare, ale zvacnirilor de orgoliu, ale cuvintelor aruncate! greselile mele. Sa nu credeti ca nu m-am simtit vinovata si ca nu le-am regretat imediat. Cumplit ma simteam de fiecare data – o tradatoare. Imi era rusine sa ridic din nou privirea, dar am invatat ca si gandul ca nu meriti iertare e tot un pacat. Asa ca ma ridicam. Si ceream iertare. Pentru ca simteam ca am primit-o, ma intorceam la drumul meu si mergeam mai departe. Din pacate, nu ma mai gandeam si la consecintele cuvintelor mele asupra voastra; nu mi-am imaginat ca va afecteaza atat si habar n-aveam ca pentru voi caderile mele conteaza mai mult decat mesajele pe care vi le aduceam pe timp de pace. Ca nici nu le mai vedeati de fapt, pentru ca eu nu eram nicidecum solul, ci dusmanul.

Ma recunosc infranta.

Va rog sa ma iertati.

Dar credeti-ma ca nici o secunda nu v-am vrut raul. Si nici nu v-am putut lasa in urma, oameni ai trecutului, asa cum ma sfatuiai, pentru ca erati prea importanti pentru mine ca sa nu incerc eu, in elanul meu copilaresc, sa va „salvez”.

Si pentru ca sa renunt nu pot, iar sa va vorbesc, va fac rau, voi fi in continuare alaturi de voi in singurul fel in care mai stiu. Atat timp cat sunteti in sufletul meu veti fi si in rugile mele. Pana acum nu ati lipstit niciodata. Si daca eram inteleapta, m-as fi rezumat la asta.

contagios

2008-08-24T12:16:00.002+03:00

ai o rana care ma doare.
eu vreau s-o vindec,
tu nu vrei s-o vezi.

secret

2008-08-21T12:59:00.006+03:00

Ca nu e ea cea care iti ramane dimineata pe perna.

Si ca nu ea iti joaca pe sub pleoape

doi pasi pe iris, unul pe inima.

Ca nu e ea primul tau vis

si nici ultimul.

Pentru ca undeva in orele drumului tau

minutarul a ramas blocat.

Ca nu e ea coltul tau cu iarba

verde ca raiul,

cu miros de piele umeda.

Ca nu e ea si nu va fi.

Ca stii ca e nedrept si dureros si ca ai vrea sa poti schimba ceva

Sa alungi din tine adierea cea vinovata si dureroasa

Ca imbratisarea unui ciulin.

Asta-i raspunsul pe care nu i-l vei da niciodata

celei care te va intreba,

vazandu-te pierdut,

Pe unde ratacesti?

Ce trist ti-e secretul copilule, pacatule, vantule, iubitule,

Asfaltule

- amestec de bitum si pietris-

pe care nici ciulinii nu cresc.

o dorinta

2008-08-19T10:28:00.001+03:00

Vreau sa ma indragostesc de o minte si sa traiesc cu o minte si o minte sa ascult mereu cum nu ma minte.

Sa am langa mine o minte, revarsata peste mintea mea, ca un rau iesit din matca de plictiseala. Nu umflat de ploi, ci de dorinta. O minte cu tacerea ei. Iar eu, fascinata si nepresata de timp, sa raman in fiecare nod al ei ca pe o punte de unde am o priveliste panoramica. O minte care mi se asterne fara ascunzisuri. Pe care pot sa pasesc ca pe un camp cu iarba uscata si maci aproape uscati si ei, fara sa se simta calcata in picioare. O minte care sa ma vada ploaie si sa fie insetata de mine. Vreau sa iubesc o minte. Fara trup, vene, saliva si alte chestii de care am ajuns sa-mi fie scarba, pentru ca am realizat ca sunt alunecoase ca niste meduze. iar de meduze mi-e scarba. Scurt.

Vreau sa iubesc o minte - gata cu oamenii! pentru ca mintea e o lume, omul o cetate. Deschisa. Inchisa. Infinita. Limitata. M-am saturat sa cuceresc cetati goale, cu ziduri inalte, ca sa-ti creeze iluzia ca ascund ceva pretios inauntru, ceva ce merita efortul de a le escalada.

Nu vreau sa urc, ca sa n-am de unde cadea. Vreau sa plutesc in mintea ta de eter.

premonitie

2008-08-19T10:08:00.001+03:00

E ceva ce se intampla. Si nu stiu unde, nici cu cine si spre ce. E ceva in mine care se naste. Sau renaste. Sau doar ma anunta ca ar vrea. Urmeaza. Nu, nu urmeaza. Urmeaza implica viitorul, eu simt acum.

Acumul meu o fi si al lumii? Daca nu… atunci nu va vedea niciodata alta lumina decat a stomacului meu si nici nu va simti alta atingere decat a pleoapelor mele. Cui ii pasa?

Se intampla ceva. Stiu dupa greierii si lacustele zburatoare de dedesubtul (3 D) buricului, dupa caldura ochilor care tind sa mi se inchida a rapire. Si mai e si dilatarea narilor ca o presimtire. O sa miros din nou! Presimt mirosuri! O sa fiu fericita. Mereu sunt fericita cand natura incepe sa miroasa. Vara e mai arida.. asta e! nu pot fi mereu fericita. Dar toamna coboara in mine ca o intuitie, volatil, un miros de copt si auriu care se transforma in corp de indata ce ajunge in mine. In corp de greieri si lacuste verzi si subtiri.

cand visele se implinesc. barcelona

2008-08-03T00:15:00.008+03:00

Ziua 1

am visat 3 ani la Barcelona. am iubit orasul asta dinainte de a-l cunoaste. a fost o dragoste la distanta, iar acum m-am reindragostit. barcelona e un vis.

am inceput cu cartierul gotic, locul de care am simtit ca apartin. cu stradutele lui inguste si zidurile inalte, pe care soarele cade doar pe varfuri si de unde rasuna muzica unor cantareti ambulanti. muzeul figurilor de ceara pitit printre stradute. stradute care se termina si te lasa sa te bucuri si de albastrul marii, cu toate barcile ei albe, aliniate in port.

iar seara un mojito tarrrrre

ziua 2

2008-08-02T23:56:00.008+03:00

geniul lui Gaudi. casele Batlo si Pedrera. si fenomenala Sagrada Familia. fara cuvinte.

iar noaptea am luat-o agale spre portul olimpic, fara sa banuim ca vom merge aproape doua ore pana vom ajunge la nemernicul ala de pestisor auriu, care era reperul nostru. de la distanta nu parea asa departe. :)

am intrat intr-un club super misto amenajat, dar in care efectiv m-am congelat din cauza aerului conditionat. ne-am incalzit cand am iesit sa ne pozam sub pestisor (vezi schelele alea din poza) :)

ziua 3

2008-08-02T23:33:00.008+03:00

dimineata plaja, iar dupa-amiaza trebuia sa ajungem prin parque ciudadela. ne-am invartit vreo ora cautandu-l, dupa care ne-am gandit ca mai bine mancam si ne intoarcem la plaja. :) ceea ce am si facut. iar aici... ne-am mai hlizit o tura, cu ruperi in figuri sa facem poze "artistice" cu Marea Mediteraneana. :)

si tot plaja ne-am imprietenit cu o grup de pustani faini, care ne-au facut vacanta si mai frumoasa. au urmat cateva seri foarte frumoase impreuna.

ziua 4

2008-08-02T22:58:00.011+03:00

a patra zi. doua dintre cele mai spectaculoase lucruri din barcelona: parque guell si fontana magica. gaudi a creat o lume pentru mine. ametitoare, plutitoare, scanteietoare in mii de culori, in care parca toate drumurile sunt infinite. o lume in care imaginatia e stimulata la maximum sa creeze. clar, pt oamenii fara fantezie si simt ludic, parcul nu are acelasi farmec.

iar fantana... in culori si valuri care danseaza pe muzica clasica... nu poate fi descrisa, din pacate, nici surprinsa in poze. au fost momente cand pur si simplu am simtit nevoia doar sa tac.

ziua 5

2008-08-02T22:36:00.007+03:00

la o ora si jumatate distanta de barcelona e port aventura, un parc de distractii imens, extraordinar de bine gandit si amenjat. am petrecut aici o zi de vis. m-am dat in toate minunile posibile, de cele mai multe ori singura, pt ca vara-mea lesina numai cand se uita la comediile alea. m-am udat fleasca in vreo doua chestii d'astea, dar m-am distrat teribil. daca ajungeti vreodata la barcelona, nu ratati Port Aventura.

ultimele zile

2008-08-02T21:36:00.008+03:00

penultima zi in barcelona. plaja, o scurta sedinta foto pentru talentele din noi :), shopping la greu, de necuprins in poze... si- venit noaptea. ne-am intalnit cu copiii si am pornit-o prin discoteci. ne-am oprit intr-una in care muzica a fost eeeexact cum imi place mie, asa ca am fost intr-un continuu delir, alimentat usor si de vreo doua-trei copas :). si pentru prima data in viata mea, am primit trandafiri in discoteca. barcelona! :)
din pacate, s-a terminat pre repde noaptea, mult prea repede raportat la cheful nostru de viata, asa ca am ocolit drumul spre casa si ne-am oprit pe plaja, unde ne-a prins dimineata.

si pentru ca era pacat sa mai dormim, ne-am dus sa ne luam costumele de baie si ne-am intors la plaja, pentru ultima noastra zi in barcelona. ne-am luat la revedere de la mare, de la pescarusi, de la pestisorul auriu urias, apoi am facut o ultima plimbare prin barrio gothico, el barrio de mi alma.

in drum spre casa mi-am dat seama ca deja stiu toate stradutele, magazinele, barurile... ca ma simt ca acasa. si am stiut in clipa aia ca eu ma voi intorce in barcelona.

aripa de sub carapace

2008-07-15T11:25:00.005+03:00

ma simt o ca scoica. mica, alunecoasa, rece, anxioasa sub carapacea ei, cu sufletul gri ca plamanul unui fumator pasiv.

pe unde-oi mai fi? pe ce tarmuri pustii de asfalt? pe unde-oi fi ramas? pe fundul carei mari moarte, sub talpa curentilor care nu ma mai lasa sa ma ridic... cand oi avea de gand sa ma intorc? am de gand, da, de asta sunt sigura.

mi-e dor de mine. calda, tandra, jucausa. vesela, ametita de fericire si de mirosul aerului, alergand din floare in floare. dormind in brate, trezindu-ma zambind, iubind. iubind. iubind. iubita. ah, ce dor imi e!

niciodata pana acum nu m-am simtit atat de stringent lipsita de libertate. am pierdut complet controlul asupra mea. habar n-am cum functionez si de ce. tot ce stiu e ca de ceva vreme ma tot zbat sa gasesc solutii sa ies din starea asta. si tot ce fac pentru asta fac - sa gasesc solutii, incercand sa ies din starea asta de cacat. m-am saturat sa plang ca o pizda proasta de 5 ori pe zi, din doua in doua zile, fara sa am macar un motiv concret pentru plansul meu. practic plang pentru ca imi vine sa plang, plang de ciuda ca imi vine sa plang, plang pentru ca nu stiu de ce imi vine sa plang si cu toate asta in mod cert exact asta imi vine sa fac! asa ca plang. si ma rog sa se intample ceva, orice, sa ma scoata din starea asta, si ceva-ul ala nu mai vine, iar eu il tot caut, si insist, sunt datoare sa incerc totul, chiar si sa ma miorlai sa-l induplec pe ghetarul ala egoist sa-mi dea o palma care poate m-ar trezi.

sunt constienta de privelistea patetica pe care o ofer. adevarul meu e ca eu nu ma simt asa. doar inversunata sa ies din prapastia asta. sa fiu libera din nou. mi-e dor de mine puternica, stapana. si voi fi. mai puternica si mai stapana cu atat mai mult cu cat voi reusi fara sa platesc tribut integritatii mele spirituale. ok.. o sacrific pe cea psihica momentan. :) dar la final voi fi fericita ca am reusit de data asta fara eschivari facile. nu barbati-tampon, nu alcool, nu tigari, nu nimic. nici macar un porro in vacanta.

pentru ca nu vreau sa bag pe nimeni in depresii cu scrierile mele de pe marginea nebuniei, o sa renunt o vreme la blog.

voi reveni cand voi fi din nou eu. stiu ca nu toate scoicile ascund o perla, dar eu cred ca din cele care invata sa se deschida se ridica spre cer pescarusi.

fara grija

2008-07-14T13:50:00.007+03:00

ceea ce vreau sa spun nu este o critica la adresa unor oameni din viata mea, ci demonstratia unei concluzii pe care am tras-o de curand si pe care m-am incapatanat sa o ignor pana acum cateva minute.

ma intreb ce mai inteleg oamenii prin "grija"... aud destul de des "imi fac griji pentru tine", am auzit chiar mai des "imi pasa de tine", "tin la tine", "te iubesc" ba chiar si un "orice relatie va fi intre noi, vreau sa stii ca voi fi mereu langa tine"(ce-o fi fost in capul tau cand ai zis asta???)

am auzit cuvintele, dar prea rar am simtit continutul lor manifest.

am trait niste diferente atat de mari intre vorbele pe care mi le-ati spus si lucrurile pe care le-ati facut efectiv din grija pentru mine, incat nu mai stiu daca "grija" are si o forma concreta, in spatele celor 5 litere care o alcatuiesc. sau poate ca exista undeva o granita dincolo de care, brusc, grija nu se mai manifesta. sau poate niste conditii de existenta... pe care evident ca nu mi le-a specificat nimeni. nimeni nu m-a anuntat care e punctul in care se sfarseste grija sau care sunt limitele, cat de inguste, in care se manifesta. nimeni nu mi-a zis cam cat dureaza "mereu", dar m-a lasat sa ma prind singura ca, de buna seama, "mereu" e un timp finit.

sunt derutata de-a dreptul. nu inteleg cum poti fi ingrijorata ca sunt in pericol sa devin emo-kid doar pentru ca am scris un text pe blog, dar nu ai considerat sa-ti faci griji vazand ca prietenul meu ma insala. in propria mea casa. la propria mea petrecere. cu propria mea prietena. poate ca daca prietena nu ai fi fost chiar tu ti-ai fi facut griji... deci asta trebuie sa fi fost conditia-limita de manifestare a grijii tale. acum, vad ca intri periodic sa vezi ce mai scriu, dar nu am primit de la tine nici macar un semnal firav ca ti-ar pasa. in schimb, ma bucur ca iti sunt utila si iti asigur un subiect pentru juma' de ora de conversatie cu alti oameni, la fel de preocupati de soarta mea ca si tine. oameni pentru care, din cate imi amintesc, nu eram decat una dintre "proastele alea de la doi". nu va inteleg... m-am desteptat eu intre timp sau voi chiar nu aveti ce face cu timpul vostru?

derutata eram si putin mai devreme, incercand sa-mi dau seama ce naibii mai ramane din "orice" (rupt din "fac orice") dupa ce incepi sa tai- pe-aia c-o fi, pe-ailalta c-o-mparti... pana m-am prins ca "orice-ul" are si el limitele lui. in esenta, nu trebuie sa lezeze mandria personala a celui care atat de marinimos ti-l ofera. ok, am inteles ca data viitoare cand voi cere ajutorul trebuie sa fiu atenta sa cer lucruri onorabile.

sau mai bine ma intorc la concluzia mea: cand ai nevoie de ajutor, nu oamenilor trebuie sa-l ceri.

ps: ultimul post continea spre sfarsit un semnal S.O.S. adresat fostului care ma invata odinioara ce inseamna "mereu". a crezut cineva, vreo clipa macar, ca va depune efortul de a tasta 3 cuvinte stiind ca prin asta imi face mie un bine? mda... banuiam. doar eu, in infinita mea naivitate. (ma gandeam ca ai ajuns la gradul de nepasare in care nu-ti mai foloseste la nimic nefericirea mea. dar se pare ca nici de nepasare nu esti capabil.)

ai grija ce-ti doresti ca...

2008-07-09T10:15:00.005+03:00

ma intreb daca e nevoia de certitudine sau masochism...
sau simplu abandon in ceea ce numesc fatalitatea vietii mele. in ceea ce priveste capacitatea mea de a trece peste o relatie incheiata, cel putin doua lucruri imi sunt clare si am ajuns sa le accept ca atare: 1. pana nu il vad pe ex cu alta si nu traiesc si ultima zvacnire de suferinto-umilinta, nu ma las si 2. cui pe cui se scoate. cu cat se indeplinesc mai repede conditiile cu atat imi revin mai repede, iar daca nu se intampla atunci clar cel putin o semi-paralizie psihica ma tine in loc.

de data asta am vrut sa ma ambitionez sa intrerup fluxul fatalitatii, am vrut eu sa fac lucrurile ALTFEL. daca tot a fost o relatie altfel, din toate punctele de vedere exceptand partea cu inselatul, care este numitorul comun al tuturor relatiilor mele, am zis ca e cazul ca si post-sfarsitul sa fie altfel. daca nu din respect pentru o iubire unica in felul ei, macar de dragul diversitatii. si nu numai. a mai fost si constiinta mea care mi-a interzis sa mai folosesc un om pe post de tampon, un individ de sacrificiu, caruia din start nu-i dau nicio sansa, ci doar un rol - acela de a ma debloca de pe fostul.

asa ca de data asta am renuntat la tactica cuiului, constienta ca am ales calea mai grea. si am sperat, intr-un exces de optimism, ca o balanta a universului va echilibra gestul meu de "sacrificiu" si va face in asa fel incat macar sa ma scuteasca de momentul teribil in care il vad pe ex cu alta. asa imi facusem eu calculele... eu sunt cumintica, va fi si soarta mai blanda cu mine. :)

un singur lucru n-am luat in calcul la momentul respectiv - ca echilibrul asta s-ar putea sa nu-mi fie benefic la infinit, pentru ca inevitabil va aduce cu sine tocmai lipsa sfarsitului. si la un moment dat, no matter how, simt nevoia sa se sfarseasca! de tot si pentru totdeauna!

ce anume sa se sfarseasca? mai e ceva nesfarsit, acum, dupa un an de zile? relatie nu mai e, iubire nu, prietenie absolut deloc, preocupare... nu era nici cand eram impreuna, respect.. asta nici atat! ce naiba sa se mai sfarsesca? ei bine... cred ca tocmai senzatia ca ceva a ramas neterminat! ceva-ul ala pe care oricat m-as stradui nu pot sa-l definesc, raspunsul la intrebarea pe care nu o cunosc. acel ceva trebuie sa se duca naibii, ca nu-l mai suport!

si am ajuns in punctul in care retarg ceea ce am zis ca-mi doresc.
se pare ca pentru a asimila ideea de "sfarsit" mintea mea nu rectioneaza decat la un singur stimul: certitudinea ca el e cu alta. e penibil, stiu, tampit, prostesc. stiu, stiu, dar asta sunt. pe probate si confirmate! deci... (nu pot sa cred ca o spun... ) vreau sa il il vad cu alta!

cand am crezut ca in sfarsit s-a intamplat si ca voi fi libera cu totul sa ma trag in cuie din cap pana-n picioare daca vreau, pana uit si cum il cheama pe individ, s-a trezit baiatul sa nege, ca de, fata cu care l-am vazut era grasuta, imposibil de acceptat pentru orgoliul lui sa fie asociat cu o fata ne-"manechian". deci pica. tot nu stiu daca e sau nu combinat.

SI VREAU SA AFLU!!!

m-am plictisit sa nu se intample nimic, sa nu stiu nimic, sa nu fac nimic, sa nu vreau nimic, si toate aceste nimicuri dintr-o singura cauza - pentru ca sunt blocata si nu ma deblochez decat dupa ce traiesc si ultima etapa a ciclului suferintei de dupa. mi-aduc aminte ca ma durea odata maseaua foarte tare, de cateva zile non-stop, iar la un moment dat mi-a dat mama sa pun exact pe masea sare. sare de bucatarie. ei, cateva secunde am crezut ca mor de durere, m-am umplut de lacrimi, am impietrit de spaima. o durere crunta, pe care o sa o tin minte toate viata. dar dupa cateva secunde mi-a trecut durerea de masea definitiv.

vreau sare pe rana! vreau sa imi treaca definitiv, orice mi-ar mai fi ramas, nestiut si neinteles, dar prezent si sacaietor ca o durere surda de masea, vreau sa dispara! si nu, nu e masochism, e nevoie de certitidine eliberatoare.

deci, dragul meu M, am decis ca nu te voi mai contacta niciodata si imi voi tine promisiunea, de aceea te rog pe tine, daca tot intri pe-aici sa citesti nebuniile mele si ai citit si textul asta, fii atat de bun si scrie-mi undeva, unde vrei tu, trei cuvinte: SUNT CU CINEVA.

senin

2008-07-04T11:31:00.007+03:00

face parte din ciudatenia firii mele sa acumulez si sa alatur parti atat de contrastante incat ar parea practic ireconciliabile intr-o singura persoana. am fost mereu constienta ca daca sunt clasificata dupa ceea ce par la prima vedere, totalul personalitatii mele este trunchiat dureros si va trebui sa conving ca sunt ceva mai mult de atat, nu neaparat calitativ, ci doar ceva in plus "si altfel".

o gramada de probleme mi-am atras de aici. pe de o parte, am atras oameni care voiau doar acea particica pe care au vazut-o din prima la mine, motiv pentru care pe multi dintre ei nu i-am vrut eu, judecand simplist dupa principiul: "nu vreau unu care a iesit sa agate o pipitza care da din cur prin cluburi". evident, in cazul asta, pipitza eram chiar eu, dar asta nu-i o scuza! :) la fel am zis pas altora care vorbeau numai in neologisme si faceau trimiteri la mitologie sau la diversi filozofi si ca sa explice cum au strabatut drumul pana la buda. exagerez. astia niciodata nu ar fi putut vorbi de buda; nu e un subiect academic.

pe de alta parte, odata acceptat un x-ulica langa mine, a trebuit sa am mereu grija ce si in ce doze ii arat din mine, ca sa nu fuga omul mancand pamantul cand incepe sa se prinda, de exemplu, ca am o legatura foarte apropiata cu toti pomii din parc sau ca mica "filozoafa" incruntata cu apucaturi de lup moralist nu se imbraca tocmai ca o maicuta si daca mai scapa si intr-un club.... pe scurt, a trebuit intotdeuna sa depun efortul de a-mi gestiona contrariile firii pentru a ma "prezenta" publicului intr-o forma pe care sa o poata accepta.

judecand din perspectiva eternei rebele pentru cauza libertatii, ar fi trebuit sa sar ca arsa: "da de ce sa-mi pese mie ce zice lumea? sa creada ce-o vrea! ce ma doare pe mine cum ma vad Pasarel sau Bombonel? eu fac ce simt si sunt cum vreau bla bla bla, bla-bla, ta-ta!". pastram cliseele astea pentru "lume", ca adunatura de ochi si babe si vecini care chiar nu ma intereseaza, dar nu despre ei vorbeam, pentru ca nu pentru ei am facut vreodata vreun efort. ci pentru acei oameni care conteaza, pe care ni-i dorim aproape, sau mai aproape, in fata carora simtim nevoia sa fim noi, cu adevarat liberi, cu atat mai liberi cu cat ne permitem sa aratam mai mult din noi.

pentru toti acesti oameni mi-am petrecut juma' de viata strecurandu-ma. pic cu pic, cat sa nu se inece cu prea multa, prea nebuna, prea cuminte, prea rea, prea naiva, prea pretentioasa, prea impulsiva, prea visatoare, prea guraliva, prea rece, prea calda, prea copila, prea matura Irina.

si am ajuns ieri, intinsa in pat, cu o carte in mana si un zambet pe buze, sa ma simt atat de usoara. usoara cu mine insami. pentru prima data, la cei 27 ani ai mei, simt ca ma pot purta intr-o palma, ca pe o mica balerina alba, care intr-o continua pirueta se arata pe sine oricarei priviri vrea sa o cuprinda, vazandu-si in continuare de plutirea ei, fericita ca are o palma intreaga la dispozitie sa se invarta.

am 27 de ani si sunt senina. ma simt impacata cu mine insami, matura, sigura si increzatoare ca o femeie din categoria "30 de ani", dar ingenua, vesela si entuziasta ca un copil. inca doua contrarii care valseaza in mine, intr-un ritm pe care eu il aud, il stiu si-l simt atat de clar incat nu cred ca mai e rost sa filtrez ceva pentru cel ce va sa vina. ma va cunoaste dansand si daca il atrage ritmul si va prinde pasul va ramane cu mine. daca nu, nu! simplu.

buba-n cot

2008-06-27T12:26:00.005+03:00

mi-am trantit mana pe mouse si am scos un ticnal scurt. mi-am adus aminte ca am o buba-n palma. imediat mi-am contorsionat bratul sa ma mai uit putin la cot, unde am o alta splendida buba, pe care imi place la nebunie s-o privesc, pentru ca ma face sa ma simt unica. cine mai are bube-n cot la 27 ani? :) si cine stie sa se dea pe asfalt in coate asa frumos ca mine? a?

nu inteleg de ce expresia "ma doare-n cot" e folosita cu sensul de "nu-mi pasa", pentru ca de fapt durerea in cot nu e chiar de ignorat, dormitul obligatoriu-dreapta e perfect daca-ti iese, dar de obicei nu-ti prea, iar tastatul cu mainile pe langa corp e posibil sa-ti creeze impresia ca esti usor handicapat.

in total am patru bube. si mi-s tare dragi, pentru ca in sfarsit simt ca pielea mea imi arata varsta. :)

vara mea de tei

2008-06-19T11:52:00.004+03:00

cam de o saptamana traiam cu teama asta. si aseara s-a intamplat. am iesit din cladirea in care lucrez, am pasit alintata de aerul cald de vara si am inspirat adanc, cu emotie, dornica sa mai simt o data. macar o data, te rog, inca o data. inspir. nimic.

astazi nu mai miroase a tei. tristuta.

stai sa trec de colt, mai am o speranta, stiu eu acolo un loc'sor unde se simte de fiecare data. mmmm... o adiere molcoma, dulceaga si grabita mi-a curs dinspre nari in inima, mi-a influturat stomacul, mi-a deschis palmele si mi-a inchis ochii, ca sa cuprind totul si sa pastrez in mine. scumpul meu miros de tei... cate clipe de fericire mi-a oferit!

ce tristete. ma uit cum a trecut si vara asta, cu florile de tei care mi se lipesc de picioare.
cum, abia a inceput? si eu de ce simt ca s-a dus? probabil pentru ca nu o traiesc.

si astazi mai pica una dintre teoriile mele. sunt un om cu teorii. acum cativa ani avem una la care tineam foarte tare: a Trai inseamna a Simti. uite ca acum simt, simt totul, simt total, simt si ma minunez ca simt, simt si multumesc ca simt. simt. simt. simt. si totusi nu traiesc.

daca a Trai nu mai inseamna a Simti, oare ce inseamna? sa fie oare "a iubi"?

chestia cu paiul

2008-06-10T15:24:00.006+03:00

clar un barbat care alearga este de 1000 de ori mai frumos decat o femeie care alearga! cine zice ca in autobuz se pierde timpul? putin simt de observatie e suficient ca sa constati lucruri noi, pe care odata ce le-ai constatat te intrebi cum e posibil sa nu le fi observat niciodata pana acum!!! ca de exemplu, ca o femeie alergand este urata, dar urata tare, comparativ cu un barbat alergand.

il vad pe el. viteza, pieptul inainte, tricoul fluturand ca sa-ti sara-n ochi ca nu exista o burta pe care sa se muleze, gatul drept, muschii spatelui incordati, parul incredibil de la locul lui. uite ce frumos! el in viteza, eu in autobuz, directiile opuse, l-am pierdut repede. cand hop! alta silueta agitata apare in raza mea vizuala: o gagica alergand. ati vazut vreodata un pui de strut iesit prematur din ou? cu gatul balanganindu-i-se dezorientat in fata si in spate... cu aripile atarnate peste picioare si picioarele impiedicandu-se unul in celalalt... si, ca sa completeze imaginea, cu o smoc de pene jumulite in crestetul capului... ati vazut? eu nu, dar sunt convinsa, 99%, ca arata exact ca tipa aia fugarita.

din pacate, tipa nu avea nimic deosebit, care sa ai acorde circumstante atenuante - vreun betesug, un deget scrantit... nimic! nici cel mai mic indiciu ca ar fi un caz izolat, ba dimpotriva, continea parca in fiecare miscare arhetipul "alergaturii" feminine. revelatie: doamne, cat de urat alergam noi, femeile!

si mi-am amintit ca eram prin clasa a patra cand prietenii mei au remarcat ca am un mod ciudat de a alerga. radeau de se prapadeau. si de atunci, alti si alti prieteni s-au amuzat de alergatul meu. e suficient sa-si aminteasca imaginea mea si rad. asa ca ma intreb... daca tipa aia alerga odios, iar alergatul ei l-am clasificat totusi la un nivel mediu intr-un ipotetic concurs de miss al tipurilor de alertare, oare cat de naspa pot sa alerg eu????

:)

pentru cine crede ca sunt omul care nu vede parul din ochiul propriu de paiul din ochiul altuia... uite ca te inseli! am atentie distributiva! :)

start

2008-06-04T16:17:00.002+03:00

tocmai am facut un porcusor mov, cu gene lungi (de fapt e o purcica sexy si relativ tarfulita).

deci: astept urgent cei cativa prieteni care ma mai suporta asa, fara "tinte" corespunzatoare varstei mele, sa imi atraga atentia ca la vaaaarsta meeea... ar trebui sa imi caut un porc in carne si oase!
:)

taxa pe clipa de fericire

2008-05-30T09:44:00.005+03:00

constatare trista. cu cat imi doresc mai mult un om care sa aiba grija de mine, nostalgica dupa copilaria cand parintii rezolvau toate problemele, cu atat mai multe griji din afara cad asupra mea. si pana si parintii astepta sa le rezolv eu problemele.

iar imi vine sa fug. si nu pentru o zi, doua, trei, ci pana ma trezesc in alta viata. cea pe care mi-o doresc eu. pana atunci vreau doar sa ma lase toti in pace!
o zi. atat am fost fericita! imediat a trebuit sa platesc pentru asta, ca de obicei. mi s-a luat.

in cele din urma, tot ce stiu si tot ce ma mai tine e asta: "rabdare, irina, rabdare...

inca o lupta, inca un prag, inca o liniste la sfarsit, acelasi gol, usurare schiopa, bina macar ca s-a terminat!, capul sus, o iluzie, speranta, Clipa. si iar

desi uneori, ca acum, imi simt incheieturile mainilor strivite una de alta, mai pot inca sa visez. ca cineva, la un moment dat, ma va lua de mana. iar mana se va desface firesc de cealalta, ca si cand nu au fost niciodata legate. si uite! uite! ce repede dispare rana! "nu stii ca daca pup eu trece?"

ceai cu scortisoara

2008-05-23T14:45:00.003+03:00

ploua, ploua, ploua!
topai ca o nebuna prin firma, de la geam la balcon, apoi la bucatarie, unde se zguduie acoperisul de sticla, ce romantic, ce inspaimantator, ce bine, ce-mi place, ce bine ca-mi place. ceva. nici nu mai conteaza ce. sunt exaltata, ca orice om anormal caruia nu i s-a mai intamplat nimic de vreo 3 zile, timp suficient sa i se para o vesnicie de plictiseala. si mai e si aroma asta innebunitoare de portocale si scortisoara clar nu ma pot abtine trebuie sa sar sa ma invart sa ametesc si sa ma amestec

cum recunosti un prieten, cu care te-aduni pentru ca cica te asemeni, ceva din mine a recunoscut ceva in ploaia asta nebuna. nebunia mea s-a intalnit cu nebunia ei si pentru ca le despartea un geam alergau una pe langa alta de-a lungul lui, inainte si inapoi, una in sus, alta in jos, vartej.

imi place ploaia. am agita si ma epuizeaza. imi vine sa ma alint printre cearsafuri proaspete sub crengile plesnind in geam si sa caut in palma urma iubitului absent.
gata, se opreste, ma trezesc.

i love emokids!!!! :))

2008-05-16T17:08:00.002+03:00

O zi din viatza unui emo kid

5:00- M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- A proape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi-a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit si sa ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbreacat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-a pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatato la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa, stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminat ora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatato la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, auzis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si ma tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu steam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Al ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afar ape sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles san e intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, ptentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zisca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat san e imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.

emo kid

2008-05-16T10:34:00.005+03:00

ieri am fost suparata toata ziua pentru ca eu nu pot sa fiu emo kid! vreau si eu sa fiu emo!!!! da' cum sa mai fiu kid cand am 27 de ani??? ah, ce ma oftica timpul asta, varsta, ridurile si fondul de ten care nu le acopera! bine ca's plina de cosuri, ca macar asa aduc a puberta. in fine... nu stiu daca de asta trebuie sa ma bucur sau nu...

acum trei zile am plecat de la serviciu hotarata sa ma duc direct sa ma tund. nu ma mai suportam asa, mi se parea ca parul meu e cel mai naspa din lume si daca nu schimb ceva la el il smulg cu totul. am intrat ca fulgerul in coafor si am intrebat de coafeza mea. cica nu e. si abia peste doua zile intra in tura. sa imi faca programare? doua zile? cine mai sta sa astepte doua zile? eu nu!

m-am dus acasa, am luat foarfeca (sau foarfecele, daca e sa vorbim corect) si tzaca-paca, gata fata! in mai putin de 5 minute ma uitam in oglinda si observam cu stupoare efectul impulsului meu creator. mi-am ciopartit efectiv o parte din breton, destul de adanc inspre crestetul capului, iar acum am un smoc de par taiat cu barda, rasculat in toate directiile. ei...asta e! ce mai pot sa fac? daca asta a iesit, asta sunt!

a doua zi am aflat si eu ca m-am tuns emo! :))

m-am bucurat eu ce m-am bucurat de aceasta intorsatura neasteptata a situatiei, pana mi-am dat seama ca vreau mai mult! (stii, asa se intampla de obicei... esti fericit pana te loveste ca nu ti-e suficienta fericirea asta. Doamne, ce prosti suntem!) mai mult emo! si uite de aici nefericirea..

nu-i corect! de ce sunt conditionata de varsta? de ce oamenii de 14 ani se imbraca intr-un fel si cei de 27 in altul? de ce eu, la 27 de ani, nu ma mai pot imbraca "emo"? :) vorba vine! ca de fapt, emo/ ne-emo, eu ma imbrac ca o nebuna oricum. cert e ca uneori imi vine sa ma imbarc spre spania si sa umblu o saptamana imbracata cum simt eu si sa cutreier strazile fara sa se holbeze nimeni la mine si mai ales, fara sa ma simt ca o inadaptata. inadaptata la varsta mea. pentru ca stiu ca asta sunt. :(

iar poza de mai sus este wallpaper-ul pe care il am pe pc-ul de la serviciu! :)

9 mai 2008

2008-05-09T21:50:00.004+03:00

a trecut. asteptat 8 ani de zile... acest 9 mai doua mii ooooooopt si si-a permis sa treaca atat de banal. ma bucur doar ca am dus pana la capat nebunia a doi copii care se iubeau. dar in mod cert, de astazi, ma las de nostalgia zilelor in care "s-ar fi implinit...." tz ani de cand ne-am cunoscut.

si o concluzie trista: lucrurile pe care le astepti foarte mult timp contin intrinsec dezamagirea. :(

au mai ramas Salsa si Barcelona.

ruleta

2008-05-07T10:56:00.004+03:00

am ajuns iar in punctul in care ma aflam acum vreo luna, o luna si ceva, cand ma intrebam daca nu cumva sunt nebuna de ma simt atat de... fericita, fara nici cel mai mic motiv. nu gasesc alt cuvant decat "fericita". poate e prea mult spus. daca stii tu altul mai bun care sa cuprinda il el euforie, zambet, pasul strengarului, energie, dezinvoltura, betie de mirosuri... te rog sa mi-l spui.

da, poate ca nu e fericire, dar e ceva ce-mi place al naibii de mult. data trecuta cand m-am simtit asa avem intuitia ca traiesc o premonitie si ca fericirea adevarata (a se citi justificata) ma pandeste. :) ei, n-a fost sa fie, asa ca mi-am invatat lectia si nu mai astept nimic de dupa colt, nicio fericire intemeiata, ba chiar ma "grabesc" sa ma bucur de tot ce apuc, sa insfac mirosuri de salcam si culori de apus pe cladiri, pentru ca nu stiu daca maine nu cumva o sa ma ofilesc din nou si o sa pierd tot.

mi s-a facut foarte dor de agronomie. acolo eram mereu fericita. agronomia mea frumoasa, cu miros de tei si prietenie. agronomia iubirilor mele.

acum opt ani, exact pe vremea asta, admiram primavara agronomiei in tristete. habar nu aveam ce mare fericire ma va lovi doar peste cateva zile! ce chestie... traim fara sa avem habar ca poate maine viata noatra se va schimba complet. maine in bine, binele in rau, raul in suferinta, suferinta in uitare, uitarea in prezent, prezentul in viata si viata in dragoste. si de la capat! :)

sunt asezata pe acul unei rulete. habar n-am unde se va opri de data asta, dar imi place la nebunie ameteala asta pe care mi-o provoaca rotirea.

putin mai libera

2008-05-04T14:39:00.003+03:00

cand ziceam ca trebuie sa pastrez anumite lucruri din mine, care sa ma ajute sa supravietuiesc, nu m-am referit la jignirile si injuraturile cu care mi-am facut o reputatie candva! dar intr-adevar am nevoie sa ma accept in anumite aspecte si sa ma respect asa cum sunt, daca vreau sa am pace cu mine. chiar daca nu voi tipa, voi spune din nou ce am zis! fara intentia de a jigni, voi spune exact ce gandesc si ce simt, iar daca asta intamplator suna jignitor pentru anumiti oameni, vreau sa le amintesc ca spun ce vreau pe blogul meu, tocmai ca sa nu le spun lor in fata! iar in mintea mea la fel! gandurile urate, cuvintele si mai urate, trezite de oameni urati, evident, vor fi libere din nou!

m-am chinuit atat timp sa imi reprim orice gand urat, din dorinta mea de a a-mi gasi linistea, de a fi impacata. m-am chinuit sa iert, cand ma inca ma durea fiecare celula si clocotea in mine furia, si sa uit cand imi zvacneau tamplele de atatea amintiri care imi faceau sila. nici urma de liniste in asta! si atunci poate ca e mai bine sa las lucrurile sa curga firesc, sa nu ma mai oblig sa iert acum, sa nu imi mai blochez amintirile urate, sa nu ma mai simt vinovata pentru imi vine sa il injur sau sa-i scuip in fata scarba pe care mi-a provocat-o sau sa-i enumar categoriile in care le-am incadrat. in mintea mea, atat!

la urma urmei, daca ar fi fost un print acum as visa povesti, dar pentru ca a fost o broasca, nu-mi ramane decat sa ma scarpin de raie!

de iertat, sunt singura ca il voi ierta odata, asa cum am iertat si pe altii, cand voi fi atat de fericita incat nimic rau nu va mai avea loc in mine. cand voi iubi din nou. pana atunci, uite ca imi dau voie sa spun: esti un cacat invelit in poleiala!

primul pas

2008-05-04T13:21:00.006+03:00

A trecut si Pastele. la mine s-a terminat exact in noaptea de Inviere. din pacate m-am regasit foarte greu dupa iesirea din post; m-am simtit ca si cand as fi fost aruncata din nou in lumea nimicurilor nimicitoare, lasata de capul meu, sa ma descurc. saptamana care a urmat am ratacit. la propriu. a fost in mine o izbire de toti peretii, revolta, sentimentul ca orice as face tot nu e bine si deci ca totul e inutil si epuizant. senzatia ca se scurge din mine Adevarul si ca raman singura, suspendata peste o prapastie prea mare ca sa ma mai pot agata de ceva sa ma intorc. mi-am pierdut si puterea de a ma ruga si voita si nazuinta si am ramas doar cu spaima goala ca vreau dar nu pot.

am fost la mare pentru ca mi-era dor de libertate. poti fugi de multe, dar nu si de ganduri. libera cu vantul si nisipul si apa am ramas impietrita in mine. si abia la intoarcere, sub o ploaie cu pietre, am realizat ca ma bucur de libertate in fiecare clipa, dar am nevoie de eliberare. ca de un viciu. trebuie sa ma las, asa cum m-am lasat si de fumat si de alte lucruri care nu imi aduceau nimic bun.

aseara m-am certat foarte rau cu cristi. nu imi vine sa cred in ce hal am tipat si ce am putut sa zic. nu am mai tipat de o vesnicie, iar cuvintele mi le-am masurat si ingradit de cateva luni bune, incat nici nu credeam ca mai sunt in mine. erau! si proprabil ca si ele simteau nevoia sa se elibereze. sau sa ma elibereze. aveam nevoie de o descatusare, cred eu, poate pentru ca dincolo de tot ceea ce am reusit sa fac din mine, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt totusi eu, irina cea impulsiva, cea care spunea dintr-o suflare tot ce-i venea in cap, asa cum ii venea, acid si jignitor de multe ori, crud, orb, dar atat de racoritor pentru ea. am reprimat-o, dar nu am putut sa o ucid, iar acum am realizat ca nici nu trebuie, pentru ca face parte din mine. sunt lucruri pe care trebuie sa le pastrez, tocmai ca sa reusesc sa fiu consecventa in schimbare. trebuie sa pastrez acele lucruri care ma ajuta sa supravietuiesc. am nevoie de echilibru, pentru ca sunt prea mica pentru marele pe care il caut, iar trecerea de la o extrema la alta ma poate arunca imediat in prapastie. dezmagirea e marginea ei, iar deznadejdea abisul.

ceea ce mi-a zis cristi si singurul lucru cu care am ramas din toata discutia noastra urlata este ca cel mai bine ar fi sa merg la un psiholog. imediat am facut legatura cu palida revelatie pe care am avut-o cand ma intorceam de la mare - trebuie sa "ma las". cuvintele prietenului meu mi-au trecut ca un bici subtire peste fata si intr-o secunda au dat o forma gandurilor mele pe care nu reuseam sa le exprim. deci admit ca am o problema, iar cand ai o problema in fata careia te vezi neputincios cel mai bine este, intr-adevar, sa ceri ajutor.

acum sunt la inceput. abia mi-am recunoscut problema - un soi de dependenta. si, asa cum i-am spus si lui cristi aseara, daca singura nu ii fac fata, voi merge la specialist. dar intai voi incerca sa o infrunt, prin fortele mele si intoarsa cu privirea spre cer.

ciocolatzel - partea a doua

2008-04-24T15:39:00.003+03:00

4. "Mda, cred ca sunt norocoasa. Sa ma fi vazut acu’ 10 zile ce plangeam si vomitam ca vazusem niste poze ale lui Gigel cu noua lui iubita, la o petrecere, unde se sarutau si dansau, bot in bot. El beat si entuziasmat, ea urata ca porcu`, cu o tufa absolut ridicola de par, cu pielea urrrrata, cu gusa de scrofitza, fara tzate, fara kur si leeeeesinata dupa el.

Jur ca din momentul ala m-am simtit si frumoasa si norocoasa. Un pic ingrijorata ca am iubit un barbat fara gusturi la femei ..
In fine, ca sa nu fiti foarte invidioase, va spun ca Ciocolatzel gateste semipreparate, gen file de peste la gratar si face un pure oribil, in care pune ardei rosu si smantana.
Dar are o dantura perfecta ( e nefumator) si il iert."

5. "Acum, ca sa nu mai fiu offtopic, vreau sa-i transmit Vanesei urmatoarele cugetari scoase din putul gandirii mele:
- un barbat e mai bun decat nici unul, pana gasesti altul
- indiferent cu ce a gresit fata de tine si cat de multe resentimente ai fata de el, probabil ca nu a fost destul de grav ca sa te dezguste. Altfel luai decizia fara sa sughiti.
- nu te desparti inainte de Paste.
- o greseala e o greseala, dar daca nu e un tampit, omul se mai si intelepteste.
- daca stii ca esti de-aia care sufera si se consuma (ca multe dintre noi), incearca sa ai macar o calitate: lipsa de scrupule! :) Deci cauta-ti altul si abia apoi desparte-te.

6. "Si regret cei 30 de ani in care am trait fara sa-l cunosc. Ca sa nu mai spun cat regret ultimii doi ani jumate, in care am tinut cu dintii de Gigel, crezand ca s-au terminat barbatii. Il vedeam ca pe o perla rara iesita dintr-o scoica, in timp ce toata lumea clatina din cap si-mi spunea: "nu e perla din scoica, fata, uite, e margica de la Meli-Melo". Io nu si nu, ca e perla. Acum, va zic: am dat cu ciocanu-n ea si intr-adevar: era de la Meli-Melo.

Inca nu sunt vindecata, fireste, inca nu stiu ce va fi cu Ciocolatzel, pt ca nu i-am descoperit inca defecte (poate e Frankenstein si nu stiu eu). Dar ma simt, lately, atat de importanta, desteapta, femeie si cum mai vreti voi, incat spun cu mana pe inima ca durerea despartirii a meritat.
Ce mi se pare absolut fascinant este ca eu nu tre` sa fac nimic si lui ii place tot ce fac. Si cand vorbesc (ma asculta, OMG!), si cand tac... De altfel, pot vorbi orice cu el (si el e un vorbaret). In pat pot sa fac orice, ca nu se inhiba, ba din contra: imi arde o palmita la fund si-mi zice "frumusete" sau "bunaciune". Are o tinuta dezinvolta si un aer sigur pe el, care ma fac sa ma simt fastacita.
Nu mi-a placut de el, la inceput, pentrut ca se dadea cu un parfum imposibil si a fost foarte insistent. I-am sugerat sa-si schimbe parfumul si sa-si dea mai putin. Si i-am spus ca sunt obisnuita sa am spatiu (muuuuult spatiu) si sa o luam usor. Dar il inteleg si pe el, e singur pe lume (are doar prieteni si aia insurati), s-a complacut intr-o relatie de 6 ani cu o fata pe care nu o iubea... Cum naiba sa nu ma simt speciala?"

deci...
unele au noroc pe lumea asta! si n-oi fi avut eu pana acum, dar cum se termina postul pe bune ca ma bag si eu la un Ciocolatzel, ca tare-mi place cum suna! :)

si am mai ramas cu o intrebare. vizavi de "daca nu e un tampit, omul se mai si intelepteste".... dupa cat timp in care vezi ca nu se intelepteste poti sa declari un om tampit? ca mi se pare ca am iubit vreo doi. da' nu's sigura... poate n-a expirat termenul... :)

ciocolatzel - prima parte

2008-04-24T15:17:00.007+03:00

de cateva luni bune nu am mai intrat pe forumul eva, unde petreceam inainte ore in sir ca sa vad cum se vaita si alte gagici, ca de mine eram satula. si am gasit iar subiectul "despartire". o tipa intreba cum si ce sa faca sa treaca mai usor peste. si evident, au inceput sa curga sfaturile. printre ele, dau de o poveste care m-a amuzat tare. atat de tare ca m-am hotarat sa o pun aici. sunt mai multe posturi, pe care le-am unit eu, deci pare sa lipseasca continuitatea. lasati-va si voi putin imaginatia sa lucreze. :) incep!

1. "Cand te desparti e recomandabil, e bine, sa ai in vedere pe altcineva. Altfel, te trezesti singura si confunzi, cum am patit eu, singuratatea cu regretele. Si faci prostii, te intorci, pt ca brusc, nasolul, burtosul, emasculatul, badaranul cu care ai fost prietena iti pare roz.
Deci, recomand calduros sa ai in preajma un Ciocolatzel plin de solicitudine, care sa-ti faca trecerea usoara. Cu putin noroc, o face chiar misto :)

So, think about it."

2. "Vanesa trebuie sa stie ca eu m-am despartit asa, cu vitejie, fara sa am pe nimeni, ca mi-a fost greu pana nu demult, atat de greu ca mi-am jurat sa nu sfatuiesc pe nimeni sa ia o decizie grea pe inima goala.

E foarte adevarat, un altul, mai spalatel de preferinta, schimba focusul. M-am surprins si eu bucuroasa sa-mi fac gomage si manichiura cu ochii pe ceas, ca vine Ciocolatzel sa ma scoata in oras. Bine, io sunt si nebuna, stati, sa mai iau o gura de cafea si va zic ce mi-e mie dat sa traiesc: am mers la cele mai fancy restaurante din Bucuresti, ma ia cu masina, ma aduce, imi face masaj (si, cand vedem un film imi maseaza talpile si mi le saruta), ma pune sa stau pe scaunel, timp in care imi gateste, spala vasele, imi face suc de portocale, ca sa nu mai beau porcarii de sucuri, cheama menajera inainte sa vin la el, face piata (se trezeste sambata de dimineata, ca sa nu intarzie la mine), se barbiereste zilnic pt ca mi s-a iritat barbia, sta cu fundul pe cada cand imi fac nevoile si imi spune cat sunt de frumoasa (OMG!), imi cumpara flori si ma saruta in podul palmei pana imi vine sa lesin, si face sex de cate ori vreau. Cand nu mai vreau, se opreste.Se spala de cutare parfum, ca sa se dea cu ala care imi place mie. Ma suna de sapte ori pe zi sa-mi spuna ce vin smeker mi-a cumparat, ce program mi-a facut pentrut Paste, ce sexy sunt si ce bine ma f., ce fericit e ca m-a intalnit si ca ar vrea doi copii. Ma intreaba ce camasa sa-si ia pe el cand va urca sa ma ia la Inviere si va avea ocazia sa o cunoasca pe mama ( "transmite-i, te rog, sarutari de maini si dumneaei"). Unde mai pui ca arata dumnezeieste in camasi albastre, are ochii ca marea.

O sa-mi spuneti ca asa ceva nu exista.
Ba exista si ii multumesc lui Dumnezeu pentru el, pentrut ca datorita lui ma gandesc din ce in ce mai putin, spre deloc, la Gigel cel de trista amintire.
Habar n-am daca el este THE ONE, pentru ca ma simt uneori sufocata. Dar e clar ca e terapeutic si ca e pe post de ceai de musetel.
Altfel, ma tampeam de suferinta (am slabit ingrozitor). Stateam si depanam cele cateva amintiri frumoase din relatia anterioara si mi le derulam pe filmul mintii, ma torturam si ma biciuiam cu remuscari.

Deci, Vanesa, mai gandeste-te, daca e vorba ca ne intrebi cum e cand iei decizia despartirii, in conditiile in care inca iti mai iubesti prietenul."

3. "Oricum, am observat ca barbatului nu-i cad c.ouale daca sta la picioarele mele, pe covor, sau daca sta in maini si pe coate, prestand sex la fata de la 5 pana la miezul noptii.

Vanesa, nici eu nu l-am avut de la inceput. Si eu m-am aruncat in gol cu parasuta. Eu plangeam dupa Gigel, iar Ciocolatzel turba scotandu-ma zilnic la restaurant, ca sa uit. Pana cand si-a pierdut rabdarea, a tras de volan, m-a dus la el si mi-a aratat ce am de pierdut daca mai visez mult dupa potcoave de cai morti. Mi-a zis: asta sunt, am un apartament cu trei camere in care n-am foarte multa mobila, am salariu 45 de milioane si un amarat de Logan. N-oi fi eu ca Gigel al tau de instarit, dar am o frumusete de erectie si umeri lati, de care te rog sa te apuci zdravan, ca intentionez sa ti-o trag de-ti trece plansul. Hai, jos textila!
Se vede, nu, cat sunt de incantata?!

PS: v-am povestit ce masculin si sexos ma danseaza? Dap, si are si voce frumoasa, vibranta. Dap, si are muschi. :)

Si ce e si mai reconfortant, e ca i-au murit amandoi parintii, Doamne iarta-ma, ca suntem in saptamana mare!"

timp de impacare

2008-04-21T10:21:00.002+03:00

primele mele amintiri legate de un Paste sunt de acum vreo 15 ani. era frumos afara si noi ne jucam "ratele si vanatorii". eu ramasesem blocata de o melodie, ceva cu "abra-abra-cadrabra...", pe care nu puteam sa o sufar, dar de care nici nu puteam sa scap. si cu melodia in cap, rata cum eram, topaiam de colo colo si imi ridicam fata spre soare si voiam din tot sufletul sa fiu fericita. pentru ca, stiam eu, nu stiu de unde, ca asa cum esti in ziua de Paste esti tot anul. deci era musai sa fiu fericita. desi, daca imi amintesc bine, cred ca eram indragostita fara speranta si deci oarecum suferinda. de cand ma stiu, tot intr-o suferinta sunt! :) si tot incapatanata sa fiu fericita...

mi-a ramas vie in amintire ziua aia. cu abra-cadabra cu tot. si cu degetul meu stramb, de la o minge cu care a fost nimerita rata cea topaitoare.

urmatoarele amintiri... o prietena de la etajul 5 si fratele ei cu ras ca de ied, care la prima ora a diminetii de Paste imi sunau la usa sa ciocnim oua.

peste un an sau doi, lipsa prietenei de la etajul 5. ne indepartaseram, nu stiu daca fusese si vreo cearta, dar stiu sigur ca ma apasa foarte tare distanta asta. ma simteam vinovata. si atunci, inainte de Paste, mi s-a facut dor de ea, cu oul in mana si cu rasul de ied in timpane si inca o data m-am simtit vinovata. pentru ca am lasat sa se intample asa, orice s-ar fi intamplat. si atunci, inainte de Paste, mi-am adus eu aminte ceva ce stiam de mult, fara sa stiu vreodata de unde, ca nu e bine sa fii certat cu cineva de Paste si ca sarbatoarea asta este timpul sa te impaci cu oricine esti suparat, sa ierti si sa iti ceri iertare. aveam vreo 15 ani atunci si stiu sigur ca despre "obiceiul" asta mi-am amintit ca si cand il stiam de o viata. de unde oare? nu ma duceam la biserica, parintii mei nu erau credinciosi, religie la scoala nu facusem... poate de la bunica copilariei mele... poate ea sa imi fi vorbit despre asta... si in sufletul meu de copil s-a intiparit pentru totdeuna ca Pastele este timpul impacarii.

atunci, la 15 ani, mi-am dorit sa imi recastig prietena. dar nu am avut curaj sa ii vorbesc si am ramas cu regretul asta mult timp. si cu amintiri frumoase din copilarie, cand inca ne jucam impreuna "ratele si vanatorii" si ciocneam oua pe scara la 2.

acum sunt fericita si linistita. pentru ca dupa cateva secunde de tacere, in care am cantarit bine raspunsul, am putut sa spun "NU" - nu sunt certata cu nimeni. "nu e nicio persoana cu care nu vorbesti? - nu." si am primit Darul si am iesit plina de viata din Biserica. cu adevarat plina.

si nu pot sa nu multumesc acum prietenei mele Dana, care a inteles ca dincolo de pauzele noastre prostesti e o legatura imuna la enervari stupide, si lui M, care prin cateva cuvinte care nu au spus nimic si poate ca nimic ar fi valorat prin continutul lor, a facut posibil un lucru extraoridar pentru mine - sa spun azi acel "nu" care m-a eliberat.

copii, vine Pastele! aveti grija sa nu fiti certati cu nimeni! e timpul sa iertati si sa cereti iertare. sa va iertati si sa Ii cereti iertare. e un timp in care puteti fi liberi. si sa iubiti.

capra vecinului traieste

2008-04-16T11:50:00.004+03:00

ce tampenie in capul meu! de cate ori aud de cate un cuplu care a reusit sa treaca peste o perioada dificila sau sa se impace cand totul parea pierdut, am senzatia cretina ca eu sunt o fraiara, pentru ca eu nu am reusit asta! loser.
si imi aduc aminte ca la un moment dat intrasem intr-o competitie muta cu o tipa; fiecare cu relatia ei, fiecare criticand-o pe a celeilalte, invidii nerecunoscute, bucurii macaste ca boleste si capra vecinului... chestii de genul asta. sincer, foarte sincer, nu aveam nimic de invidiat in respectiva relatie, asa ca nu calitatea ei era obiectul competitiei noastre. ci rezistenta ei! stupid intr-adevar, dar existenta relatiei devenise scop in sine. iar cand a mea s-a destramat m-am simtit usturator infranta. eu nu am putut! altii da! ei sunt impreuna si acum, dincolo de tot si de toate! eu n-am fost in stare!

asta a fost acum cativa ani. intre timp am schimbat lentilele si optica s-a modificat. daca mi-ar pasa catusi de putin de oamenii aia, cu siguranta i-as compatimi pentru faptul ca au ramas impreuna. dar nu-mi prea.

de criticat nu mai critic pe nimeni. ma precipit eu uneori ca "nu inteleg si nu inteleg cum sa vrei sa ramai intr-o asemenea relatie", dar am invatat sa respect deciziile oamenilor. si daca ma uit putin in urma ma vad si pe mine pe aceeasi pozitie si imi dau seama ca nici pe mine cea de atunci nu ma inteleg. nici atunci nu ma intelegeam cred, dar ma acceptam.

si daca eu am reusit sa ies din relatii urate si altii nu, sincer nu cred ca exista nici merit si nici vina aici, indiferent de ce parte a problemei ne-am uita. nu am fost eu femeia puternica si hotarata care stie ce vrea si pleaca fara sa priveasca in urma cand nu primeste. nici pe departe. eu am fost doar norocoasa ca sursa nefericii mele m-a parasit! uneori lui Dumnezeu ii e mila de astia prosti tare, ca mine asa, care nu sunt in stare sa se rupa de ceea ce le face rau si atunci intervine El si ii da raului altceva de facut, sa o lase pe proasta in pace. :) deci n-am niciun merit.

vina? pentru faptul ca relatia mea s-a terminat si eu, spre deosebire de altii (altele, de fapt) n-am fost in stare sa o salvez... ei, daca as fi ramas la stadiul in care scopul era sa fiu cu individul ala, no matter what, atunci da, sunt vinovata. clar puteam sa il tin langa mine daca insistam. mort, copt, nu conteaza, langa mine ramanea! intre timp insa mi-am amintit ca scopul meu este sa fiu fericita. si asta schimba totul.

oamenii se despart. asta e! nu? unii se impaca, altii nu. nu imi reprosez ca s-a terminat, nu am sentimentul ca puteam sa fac mai mult... dar tot nu pot, de cate ori aud de cate un cuplu care a reusit sa treaca peste o perioada dificila sau sa se impace cand totul parea pierdut, sa nu ma gandesc ca si noi am fi putut fi acum impreuna. eu si el, cel care de fapt n-a existat niciodata.

pe patine

2008-04-15T00:07:00.005+03:00

mi-a zis floricel ca a citit prin blogul meu si i s-a facut dor de mine. flori era sotia mea in facultate, in camin in Agro. sau sotul... nu mai stiu exact cum ne-am impartit rolurile. Doamne, ce frumos era in Agro! asa... hai ca nu ma las deturnata de amintiri de la ce voiam sa zic initial. ma tin tare.
au trecut ceva ani de cand s-a destramat casnicia noastra frumoasa si tot cam atat de cand ma schimb si ma tot schimb si iar ma schimb... atat de mult incat am fost chiar surprinsa ca ea a mai regasit-o in cea de acum pe cea pe care o stia de atunci. i-am amintit de mine, cand nici macar eu nu-mi mai amintesc prea bine uneori. floricel, ce ai recunoscut din mine?

de fapt... poate ca par identica. cine stie daca la exterior e vizibila schimbarea mea? mai ales pentru cineva care nu mi-a fost alaturi in ultimii ani... daca i-as povesti m-ar crede macar?
zilele trecute, de exemplu, am avut un acces de furie impotriva cuiva si in clocotirea cea mai clocotitoare a nervilor, cea mai crunta jignire de care am fost capabila a fost "egoistul naibii". asta a fost tot ce-am putut! flori, iti vine sa crezi asta? :)

ma tot uit la mine si ma minunez uneori de cat de obositoare sunt. trebuie sa stau cu ochii pe mine mai ceva ca pe un copil. ma tin sub supraveghere permanent, nu pentru ca as fi vreun pericol sau ca m-as teme de recidiva, ci pentru ca daca nu sunt pe faza cand se mai produce vreo schimbare va trebui sa pierd timpul apoi cu retrospectiva. daca tin pasul cu mine insami am avantajul de a ma cunoaste in timp real. :)
am evitat sa mai scriu ceva zilele astea pentru simplu fapt ca nu aveam nicio garantie ca a doua zi as mai fi de acord cu ce am scris. nu pentru ca ar fi fost vreo minciuna la mijloc, in niciun caz, ci pentru ca starile mele au fost atat de contradictorii si de fluide incat am ajuns eu insami sa ma intreb daca sunt autentice.
am momente cand ma simt atat de fericita, ca doar un minut mai tarziu sa ma intreb daca nu cumva fericirea mea era falsa. ca doar n-am niciun motiv... exista fericire fara motiv?... si daca nu as avea ca dovada vibratiile stomacului care tocmai isi revine din gol, as ajunge sa ma suspectez de autofraudare. as crede ca simulez fericirea, de dragul de a simti viata. dar nu.. chiar am fost fericita.
si daca nu as simti inca, in marul lui adam, dorul durandu-ma ca o muscatura, aproape ca m-as crede peste un minut ca e un doar un strain din care nu cunosc de fapt decat niste centrimetri de piele. as crede ca simulez dorul, de dragul de a simti iubirea. si totusi, chiar mi-a fost dor.
deci nu pot sa neg. nici fericirea, nici dorul... poti sa fii fericit fara motive? iti poate fi dor de un strain? cand sunt atat de fericita mai pot sa-mi amintesc de dor? cand imi e atat de dor mai pot sa cred ca ieri eram fericita?

acum intelegeti de ce n-am mai scris cateva zile? stau linistita si astept schimbarea schimbarii. pentru ca vreau ca cel ce ma cunoaste azi sa ma recunoasca maine.

si nu pot fara...

2008-04-10T15:13:00.003+03:00

putin, tot putin, nichita

Numaratoarea

Numărătoarea începe cu doi.
Unul nu este numărabil
Plouă Doamne şi transformi în noroi
sufletul meu de câmp arabil

Numărătoarea începe cu doi
Unul nu este şi nici nu există
Pământ amestecat cu apă, noroi
se numeşte cu vorba cea tristă

Numărătoarea începe cu doi,
dar, şi sfârşitul…
Plouă peste infinit. Murdar de noroi
sau, născător de noroi e infinitul.

Somnul si trezia
Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret -
acela că existăm…
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?

si putin paler

2008-04-10T14:26:00.005+03:00

Digul

Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atît de atenţi
încît într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărîţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decît singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vîrstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?

Jocul
Mai am o scoică şi cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmînd fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică şi cîteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lîngă tribunele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
şi-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,
îşi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cîntecul
şi înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.

Noptile
Nopţile, cînd îmi amintesc iarăşi de noi,
totdeauna pe întuneric şi ameninţaţi totdeauna,
îmbrăţişaţi sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedaţi de timp şi de noapte,
hăituiţi de umbre în care ne recunoaştem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
şi totdeauna vorbind despre sfîrşitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări şi de soare
şi totdeauna pe acest nisip negru al nopţii
fără să ştim dacă mîine vom mai fi împreună,
totdeauna aşteptînd cuţitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărţirile,
totdeauna dragostea ameninţată de alţii
şi de noi înşine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, cînd se ating, mîinile,
totdeauna înfricoşaţi că mîinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
şi totdeauna visînd să ne iubim fără să ştim
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
dacă lumea începe cu noi sau sfîrşeşte.
Totdeauna dragostea în umbră ca înţelepţii lui Rembrandt,
ea care n-are nevoie de înţelepciune, ci de speranţă
şi totuşi dacă vom muri vreodată dragostea noastră,
va muri nu din pricina nopţii
ci din pricină că noi înşine am ameninţat-o prea mult.

cupidon si tainele barbatilor (2)

2008-04-10T10:40:00.004+03:00

din ciclul "haideti sa cunoastem barbatii chiar de la ei", o noua declaratie a la cupidon.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Asa cum am promis data trecuta ma intorc la tipurile de barbati prinsi ca insala sau suspectati ca insala.

Si cum barbatul roman e si sincer dar si inventiv, minunati-va:

6. Barbatul sincer: “Sunt vinovat, dar tu m-ai impins la asta! Nu vezi ca relatia noastra nu mai are nici un viitor?” Acesta e barbatul care nu mai are niciun interes sa mai continue si da cartile pe fata, chiar daca nu procedeaza corect.

7. Barbatul care da vina pe inactivitatea sexuala din cuplu. “Ce era sa fac draga daca pe tine te doare capul tot timpul sau esti obosita? Sa ma masturbez? Nu vreau sa ne despartim, dar trebuie sa te schimbi!”

8. Nesimtitul insensibil si vadit dezinteresat: “Da ce, draga, suntem casatoriti si eu nu stiam? Ma vad cu cine vreau eu si fac ce vreau eu, daca nu-ti convine esti libera sa-ti cauti fericirea.”

9. Tipul religios patetic: “Draga mea si-a varat diavolul coada. M-a posedat necuratul, parca nu mai eram eu. O sa ma duc la biserica si o sa se rezolve. Numai bunul Dumnezeu ma poate ierta, stiu ca tu nu o vei face.”

10. Barbatul care neaga si da vina pe gura lumii: “Bine ca te iei dupa toate tampitele care sunt geloase pe relatia noastra. Tu pe cine crezi, pe ele sau pe mine ? Lasa lumea sa vorbeasca, tu nu vezi ca lumea-i proasta ?”

11. Barbatul care neaga si inventeaza conspiratii si intrigi: “Aha, deci ti-a zis x-ulescu sau x-uleasca! Tu nu-ti dai seama ca vor sa bage strambe sa ne despartim, tu nu ai vazut ca ala ar face orice ca sa puna mana pe tine si de’aia minte, sau ca idioata aia ma place? Draga mea, e simplu: dezbina si cucereste! Asta vor sa ne faca, nu mai fi tu asa de credula!”>

dimineata vie

2008-04-08T16:02:00.012+03:00

ati fost vreodata in parc dimineata devreme?
e extraordinar... greu de redat... poate chiar imposibil.
atat de viu!
desi e linistite si aproape pustiu, nimic nu e static. exista un "ceva" eteric, osciland intre pamant si aer, ca o rasuflare, care pulseaza de viata. un Sfant Duh al diminetii.
si ca un miracol, Duhul are puterea de a uni totul. e pricipiul integrator al unui peisaj holistic dintr-un tablou impresionist proaspat pictat, in care nu s-au uscat inca vopselele si culorile curg si se intrepatrund si se imbie una pe alta spre nou. noi forme, noi culori, noi idei, viziuni plutitoare.
totul face parte din tot, contururile sunt diluate si - senzatia care m-a inundat pe mine- toate simturile ajung sa se confunde. nu mai stii daca mirosul te ameteste sau culoarea sau atingerea uda a pamantului. stii doar ca la un moment dat te loveste ceva, habar n-ai ce si de unde vine, care te face sa te opresti in loc si sa contempli. incerci sa adulmeci, sa identifici unda care te-a electrizat, sa-i gasesti sursa, dar iti dai seama ca uneori intrebarile nu-si au rostul.
si nici amintirile.
dimineata, in parc, amintirile te lasa sa traiesti.

adevar sau provocare

2008-04-07T13:01:00.005+03:00

m-a provocat verow sa-i urmez exemplul si sa spun 7 lucruri despre mine pe care nu le stiu cunoscutii mei. :) eu nu sunt un om secretos! asta e clar pentu toti cei care ma stiu. chiar si eu m-am obisnuit cu ideea. nu cred ca exista nici macar un singur lucru despre mine pe care sa nu il fi spus cel putin unei persoane. pur si simplu simt nevoia sa impartasesc. si totusi, mai ales in ultima vreme, cand parca am luat-o razna mai rau ca niciodata, mi se intampla sa realizez uneori ca unele idei ce-mi flutura prin minte chiar nu sunt de spus. asta ca sa mentin aparenta unui om cat de cat normal, sau macar nu chiar nebun, ca ciudata stiu ca m-ati catalogat deja. :)
si ca provocarea Veronicai sa fie intr-adevar o provocare, am ales sa spun aici cateva din ideile crete care ma leagana uneori si unele lucruri pe care le stiu doar prietenii apropiati, care ma sfatuiesc calduros sa nu le mai spun nimanui. :) imi vor binele...

asa... imi iau inima in dinti:
1) singura data cand am zburat cu avionul am avut senzatia clara ca sunt... printesa norilor. va rog nu radezi inca!
2) acum doua seri am avut alta "revelatie": sunt o zana plutitoare. daca va spun ca era noapte, in parc, miros de magnolii, vant usurel, alunecam pe role si ascultam leonard cohen poate ma intelegeti. zic si eu... poate. :)
3) vreau sa seman cu o panseluta. no commnet.
4) prietenii apropiati imi spun mieluta si momarca. momarca nu stiu ce e, dar mi s-a zis ca e de bine. uneori insa am senzatia ca ma fraieresc. :)
5) am un catel martzian. perrito. din greseala mi l-a bagat gina in valiza ei cand a plecat de la mine si de cateva luni e la ea acasa, unde sta singurel si trist. cred sincer ca ii e dor de mine si ma intristez. desi e de plus.
6) visez sa umblu ametita, imbracata ca o nebuna, pierduta intr-o masa de oameni care ma ignora complet.
7) sunt in acelasi timp absurd de geloasa si absolut deloc geloasa. sunt in stare sa ma invinetesc de gelozie pe o actrita, cantareata, prezentatoare TV, insa sunt incapabila sa simt gelozie pentru o "amenintare" reala. intuiam asta de mult timp, dar mi s-a confirmat cand singurul individ care a avut proasta inspiratie sa incerce sa ma faca geloasa nu a obtinut decat sa imi provoace dezgust si sa ma indeparteze definitiv.

verow, cumpli con mi palabra. multumita? :)

se mai baga cineva? macar sub anonimat, aveti curaj? :)

putin minulescu

2008-04-03T17:25:00.003+03:00

De ce-ai plecat?

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...

Iuli crede ca poezia asta mi se potriveste, iar eu cred ca Iuli are dreptate. si ma intreb, cat de transparenta sunt eu sau cat de bun psiholog este ea, din moment ce ne cunoastem doar de o luna si ceva. :)

bomboana amara

2008-04-03T12:54:00.005+03:00

sindromul bomboanei amare. este o reactie psihica de disconfort resimtita atunci cand un individ primeste laude, recompense sau aprecieri nemeritate. desi a reputat un success, faptul ca la baza lui a stat o minciuna sau un act incorect afecteaza modul in care este receptat de catre individ. starea resimtita este de fapt de tensiune, in loc sa fie de bucurie, iar efectul asupra stimei de sine este invers asteptarilor.

va incearca senzatia ca stiti aceasta stare? ei, sa nu va mire ca e doar o senzatie vaga, pentru ca daca intr-adevar ati trecut prin asta, intamplarea a fost cel mai probabil cu mult timp in urma, in anii copilariei. sindromul bomboanei amare este specific copiilor si dispare odata cu maturizarea. :)

nu ma pot abtine sa nu zambesc. amar.

mi-am adus aminte de chestia asta ca raspuns la o intrebare retorica. se pare ca mintea mea functioneaza dupa cum vrea muschiul ei, total independent de sugestiile mele mai mult sau mai putin subtile – cand am nevoie de raspunsuri se uita lung (si cu capul putin inclinat inspre dreapta, parca o vad...), iar cand ar trebuie sa asculte in tacere, se trezeste facand conexiuni.

cum a putut? asta era intrebarea. niciun raspuns asteptat.

gandindu-ne la cel ce ne-a mintit, nu ne putem abtine sa nu-l tragem la raspundere pentru propriile noastre asteptari. ne-am fi asteptat ca ceva in el sa-l fi oprit sau macar sa-i fi pus bete-n roate, sa il fi zgariat, sa se fi agatat de constiinta lui cu unghiile… ne punem in locul lui (chipurile) si uimirea noastra creste si mai tare. “cum-a-pu-tut? vai, eu… eeeeeeeeeeeeeeu as fi intrat in pamant de rusine daca as fi facut asa ceva!” din exercitiul de simulare, rezultatul e mereu asta. daca ne trece insa prin capsor sa facem un alt exercitiu, de amintire, am constata cu surpriza ca “in locul lui” ne-am purtat exact la fel!

Ok..ok.. hai sa nu generalizez. vorbesc in numele meu de acum.

ce gandeam cand el ma privea cu drag si nu inceta sa se minuneze de cat de buna si speciala si iubitoare si extraordinara e iubita lui, iar eu, iubita cea ca nimeni alta, tocmai ma intorsesem de la celalalt? mi-era rusine de mine? simteam nevoia sa ma uit in pamant? realizam macar ca traiesc in minciuna? ma macina vreo disonanta? neah! un zambet sardonic era singurul care ma chinuia. trebuia sa il suprim, ca sa nu ma dea de gol, si imi era greu, in sensul asta! si in prostia mea –subliniez: prostia!!!!- inclinam sa cred ca “succesul” meu se datoreaza genialitatii mele. “clar, sunt geniala!” (btw, ati observat ca pseudo-geniul se manifesta mult mai simplu in malefic?) nici urma de tensiune, nimic amar in toata chestia asta.

am ajuns sa cred ca de fapt constiinta este un mecanism manipulabil, o marioneta pe care o jonglam cum vrem noi astfel incat sa nu ne disturbe confortul psihilogic si buna parere despre sine. un arbitru legat fedeles care priveste meciul din tribuna. poate a incetat sa se manifeste plenar si neconditionat inca din copilarie. de atunci toate bomboanele sunt dulci.

slava Domnului, copilul din mine a reusit sa fie resuscitat la un moment dat. i-am ascultat inima cu urechea si mi-am dat seama ca poate fi salvat. si am vrut sa-l salvez! a avut probleme serioase cu fierea o vreme, de la atata amar, saracul, dar si-a revenit si a invatat sa se fereasca.

ma gandesc ca in fiecare dintre noi e un copil care abia mai respira. si avem de ales intre a-i da o mana de ajutor si a ne transforma in niste criminali. iar decizia depinde de curajul nostru de a ne re-cunoaste.

cupidon si tainele barbatilor

2008-04-01T12:23:00.004+03:00

Dupa cum spuneam, dragul meu, e randul tau sa-mi raspunzi la intrebari...

"cum reactioneaza barbatul prins sau suspectat ca insala?"

Tipuri de reactii ale barbatului prins ca insala

Aici trebuie sa recunoasteti, dragi femei, ca in astfel de situatii suntem mult mai originali decat voi. O femeie ar spune fara a gandi prea mult celebra replica: “Nu e ceea ce crezi.” Noi barbatii, ma refer la cei care au ceva la mansarda, derulam mii de scenarii in cap. E clar ca in fiecare barbat capabil se ascunde un regizor bun.

Exemplul acesta v-ar edifica: Ea se intoarce cu o zi mai devreme de la mama sa si isi gaseste barbatul in pat cu alta. Calm, inculpatul se ridica din pat explicandu-i sotiei ca este vorba de o colega noua de serviciu care nu are momentan unde sa doarma. Si asta se intampla in conditiile in care noua colega era dezbracata si dormea in pat cu el.

Sunt mai multe tipuri de reactii cum sunt si mai multe tipuri de barbati.

Prins ca insala e mult spus, fiindca ar trebui sa existe, daca nu flagrant, macar dovezi.

Si acum o sa enumar cateva reactii caracteristice:

Minciuna cu nerusinare pana in panzele albe(vezi cazul de mai sus)
Minciuna cu nerusinare pana in panzele albe, dar cu transfer de vinovatie. In sensul ca desi este vinovat reuseste sa intoarca situatia in asa fel incat o determina pe partenera sa creada ca este paranoica si excesiv de geloasa, inchipuita etc. Asta se aplica in cazul in care dovezile nu sunt suficient de solide.
Clasicul: Nu a insemnat nimic pentru mine. Aici e insa o capcana, pentru ca urmatoarele intrebari sunt destul de grele: Atunci de ce ai facut-o ? Eu nu-ti sunt suficienta? Aici se scoate mai greu camasa, dar se scoate: A fost impulsul de moment, nu stiu ce a fost in capul meu, dar jur ca nu o sa se mai intample niciodata. De ce crezi ca m-am intors la tine? Crezi ca a insemnat ceva curva aia? Am fost un om slab si recunosc, dar sa stii ca mi-am invatat lectia. Te iubesc. Si daca mai pluseaza cu o logodna avem si happy end.
Si cel mai tare e cel care nu neaga nimic, tace din gura, primeste mustrarile, lasa capul in pamant, e constient ca a gresit, dar pur si simplu nu mai are replica, nu ca nu ar putea, ci pentru ca e atat de comod sau poate ca e constient ca orice ar zice s-ar intoarce impotriva lui.
Mai e cel care a premeditat totul. Si astepta sa fie prins si certat pentru ca era prea las sa spuna stop unei relatii.

Lista poate continua (si VA continua) insa acestea sunt cele mai frecvente reactii. Asa e barbatul, un idiot. Diferenta e ca de obicei noi ne intoarcem la “oficiala” chiar daca avem scapari. Femeile nu. Femeile se indragostesc de celalalt de cele mai multe ori. Insa ce avem in comun unul cu altul este poligamia.

auto-pacaleala de 1 aprilie

2008-04-01T11:04:00.006+03:00

din nou o zi trista. sa-i ia naiba de barbati infideli! de fiecare data cand mai aflu de cate unu, involuntar derulez si povestile-mi proprii. o poveste fara sfarsiiiiit... fa-ra sfar-sit...
ma intreb daca oamenii astia cumva au terminat aceeasi scoala, daca au luat cursuri comune de fraierit fraiere, pentru ca altfel nu prea pot sa-mi explic cum se face ca au toti aceleasi reactii, aceleasi texte si, la naiba!, aceeasi putere de convingere ca "ei nu!"
si pentru ca e 1 aprilie, mi-am amintit de aceeasi zi, cu vreo 10 ani in urma. s-a intamplat sa vina o prietena si sa-mi spuna ca are o prietena care are o prietena care zice ca prietenul meu e prietenul ei! soc. plansete. bocete. de ce eu? de ce el? el, ala care ma iubea ca pe ochii din cap... ma rog, tot tacamul...
si vine el. il iau tare din prima si-i zic ce stiu, il injur cum ma pricep mai bine si il dau afara. baiatul ce face? ma ia frumusel de-o aripa si-mi zice sa merg cu el. ma urca in masina si ma duce fix la gagica de la care a pornit totul, cea care spusese ca e combinata cu el. mi-o aduce si ma lasa singura cu ea. "intreab-o tot ce vrei tu!"
atunci a fost prima si ultima data cand am crezut ca m-a inselat si m-am inselat. nu, chiar nu facuse nimic. erau inventii.
ce ar fi trebuit eu sa invat atunci? - cum reactioneaza un barbat nevinovat! asa! te ia pe sus si-ti demonstreaza adevarul! nu fuge, nu se ascunde, nu amana, nu evita, nu se ataca pentru ca "n-ai incredere in el", nu face crize ca il agasezi cu obsesiile tale paranoice, nu, nu si nu!
si atunci... cum de am fost atat de ingrozitor de proasta incat nu mi-am dat seama, ani mai tarziu, in repetate randuri, ca omul din fata mea NU se comporta ca un nevinovat? ca doar aveam modelul, puteam sa fac o simpla comparatie.
am zis-o si o sa o mai zic: femeile sunt proaste, iar eu sunt cea mai proasta dintre ele!

mesaj catre viitorul meu iubit: stiu ca oricum faci eforturi considerabile sa iti joci rolul de barbat "altfel", dar te rog, daca tot ai reusit asta, mai fa un efort si atunci cand ma vei insela, fii si tu original in reactii, poate o sa ma pacalesti. pentru ca daca vei face la fel ca ceilalti PROMIT ca o sa ma prind de data asta! sa nu zici ca nu te-am anuntat!

raspunsuri pentru Cupidon ( 2 )

2008-03-31T16:39:00.005+03:00

"de ce atunci cand o relatie intra in monotonie, femeia nu face nimic pentru a iesi din ea si ulterior da vina pe barbat ca nu a facut nimic? dar ea nu-si asuma nici un rol. de parca doar barbatul ar fi responsabil..."

pentru ca ea traieste cu iluzia ca face!
:)
raportat la capitolul nemultumiri intr-o relatie, femeia e cea care isi asuma rolul de a le exprima. voi, barbatii, va manifestati cu totul altfel in fata nemultumirii. sincer, nu stiu ce e in capul vostru in realitate, dar din dreptul nostru se vede ca pe voi chiar nu va preocupa. ca ignorati problemele si aveti impresia ca asta le face sa dispara. (iti suna cunoscuta formularea asta, nu?) si in fata unei asemenea erori cum va asteptati sa reactionam noi? evident ca vom fi mereu cu markerul fosforescent la indemana si cu portavocea la subrat, pregatite sa va aratam tot ce NU faceti. si crede-ma, sunt atat de multe, incat ne consuma tot timpul, inclusiv pe cel pe care l-am putea folosi ca sa facem si noi ceva. alt-ceva! ca "ceva"deja facem: problematizam! ;)
o problema recunoscuta e pe jumatate rezolvata, nu? :)

vezi tu... voi, cu atitudinea voastra vesnic mi-se-rupista si cu fuga isterica de "discutii", creati o zona de nisipuri miscatoare in jurul vostru. un barbat inteligent ar fi inteles pana acum ca daca cel putin ar parea responsabil fata de relatia aia, care pana la urma e un bun comun, nu?, fata nu s-ar mai simti indreptatita sa stea cu gura pe el si poate asa, lipsita de ocupatia ei predilecta, s-ar apuca, de exemplu, sa puna in aplicare milioanele de "sfaturi pentru alungarea monotoniei din cuplu", pe care le-a citit de milioane de ori, in milioanele de reviste pentru femei, care abunda in articole de genul asta, parca special pentru a ne crea frustrari: "da' de ce numai noi sa facem??? ia sa mai faca si ei!" :)

ah, viata asta, e plina de cercuri vicioase!

in ultima instanta, minimul efort de implicare de care ai putea sa fii si tu capabil ar fi sa ii atragi fetei atentia ca problema monotoniei trebuie rezolvata in doi. dar evita sa pornesti un conflict, pentru ca il vei pierde! spre deosebire de tine, care te-ai gandit toata ziua doar la ultimul meci pe care l-au pierdut boii aia, ea are in minte o lista clara si proaspata de argumente impotriva ta. o sugestie de abordare, care s-ar putea sa fie benefica relatiei, ar fi sa ii spui: "draga mea, ai dreptate! trebuie sa facem ceva! uite, iti promit ca de azi inainte vei fi un model pentru mine si tot ce vei face tu voi face si eu! nu o sa ma las cu nimic mai prejos!" eu zic ca te scoti cu asta! :)

ti-am raspuns la intrebare, mai in gluma, mai in serios, fara ipocrizie. dar sa nu crezi ca n-am remarcat capcana formularii. cum scopul jocului nostru e sa ne raspundem la intrebari si NU sa ne contrazicem, am plecat de la ipoteza ta, cum ca femeile nu fac nimic pentru a evita monotonia. dar ca sa fiu sincera, din cate mai cunosc si eu, unele chiar se agita, sarmanele. nu intotdeauna gasesc si cele mai eficiente metode, e adevarat. plus ca de regula se confrunta cu un "public" nereceptiv. :)

te-ai prins, in cele din urma tot voi sunteti vinovati. :)

PS: si noi suntem curioase sa stim mecanismele mintii voastre ciudate. deci, esti invitatul meu sa ne lamuresti. "Cupidon si tainele barbatilor"

Azi

2008-03-30T23:09:00.003+03:00

"Cand te duci seara la culcare,
Sa-ti pui o mana sub obraz
Si sa te-ntrebi cu ingrijorare:
Ce am facut eu oare azi?"

Mai tineti minte? :)

Azi mi-am adus aminte de copilarie.
Azi am inteles ca si la 27 de ani poti sa iti faci prieteni de 12.
Azi am dovedit ca la "respecatabila" varsta inca mai stiu sa dau cu piciorul in minge.
Azi am retrait momentul in care "te cheama copiii pe-afara."
Azi mi-a fost dor sa ii cer voie mamei sa ies.
Azi am aflat ca vecinul ursuz, vesnic deranjat de cei care bat mingea in fata blocului, este un personaj ubicuu si nemuritor.
Azi am remarcat ca ratustele plutesc pe lac in perechi.
Azi mi-am ales copacelul meu frumos mirositor.
Azi mi s-a parut ca si cel mai urat barbat de pe planeta este frumos cand este tata.
Azi am vazut cum parintii nu-i pot rezita lui Mihaita, care vrea neaparat sa mearga in directia opusa, atunci cand argumenteaza ca vrea sa ajunga la iarba "sa-i simta mirosul".
Azi a fost primavara!

Si desi mi-am dat ocazia sa constat ca mi-am conservat intacta capacitatea de a fi dezamagita, astazi am simtit frumos. Ma bag la nani, sa visez la fel.

o piatra de ajutor

2008-03-29T17:22:00.005+02:00

am aflat si eu recent ca intr-o anumita perioada, implicata fiind intr-o anumita relatie (pe care, ce-i drept, n-as pune-o la panoul de onoare) inspiram unei prietene apropiate nici mai mult nici mai putin decat mila. si s-a trezit acum, la cateva luni de cand i s-au estompat nobilele sentimente, sa-mi spuna. si nici macar acum cu bune intentii, ci pentru ca am enervat-o eu cu niste comentarii ceva mai greu de digerat.

astazi am fost la coafor. analizandu-mi fugitiv parul, domnisoara coafeza a tinut sa remarce ca am o culoare foarte "ciudata". bun, o schimbam! si in mai putin de o ora s-a dus pe apa sambetei blondul meu chinuit, obtinut cu multe stradanii si cu sacrificii vizibile pe la varfuri. in timp ce-mi admira noua culoare, ca doar na... buna, rea, era opera ei!, aceeasi domnisoara a simtit ca este momentul sa fie sincera: "sa stiti ca de fapt culoarea pe care o aveati era foarte urata."
:)

de ce ii apuca pe toti sinceritatea atunci cand nu mai serveste la nimic???
n-am pretentii de la o coafeza care ma vede pentru prima oara in viata, dar cand vine vorba de prietenii mei ma astept la o doza mai mare de transparenta a gandurilor, chiar si a celor pe care cred ei ca nu mi-ar placea prea tare sa le stiu.

citeam de curand ca uneori Dumnezeu permite oamenilor sa ne spuna lucruri "urate" tocmai pentru a ne deschide ochii, pentru a ne face un bine, fiindca doar asa ni se da posibilitatea sa ne vedem niste defecte de care altfel nu am fi devenit niciodata constienti. invatamantul de tras de aici ar fi ca nu trebuie sa ne grabim sa ii desconsideram pe cei ce ne "jignesc" sau ne aduc reprosuri, ci sa ne gandim ca un sambure de adevar poate exista sub coaja dura. si e spre binele nostru sa-l cunoastem. ar fi mai intelept sa ne delimitam de neplacerea momentului si sa gasim curajul de a privi in noi, prin crapatura deschisa de cuvintele ce ne-au lovit, sa mijim putin ochii pana se obisnuiesc cu intunericul si apoi sa incercam sa facem lumina.

am plecat la drum inarmata cu o lanterna. speolog amator. coborata cu pasi sovaitori in propria-mi pestera, ma gandesc ca orice spartura in zid, facuta pe dinafara, ar fi o raza de lumina pretioasa. mi-ar prinde bine un ajutor. deci, dragii mei prieteni, luati piatra si loviti! puternic si repetat, caci uneori sunt atat de prinsa in mine incat nu vad si nu aud nimic. insistati, va rog. stiti bine ca pe intuneric ma ratacesc adesea..

alte raspunsuri

2008-03-27T14:05:00.004+02:00

"si nu numai asta. de ce idioatele vor dupa aceea sa fie amicele fostilor? de ce vor ele sa mai stie ce fac?"

:)
teoretic pentru ca. bla bla. cred ca ai auzit si tu destule explicatii.

in realitate... de regula pentru ca "idioatele" inca nu pot renunta la tine si, constient sau nu, au nevoie sa te aiba aproape intr-un fel sau altul. pentru ca o ruptura totala e greu sau imposibil de acceptat dupa o perioada lunga petrecuta impreuna si macar fizic vor sa te mai stie parte din viata lor.

si daca vor sa stie ce mai faci e pentru ca inca simt ceva pentru tine. mai mult decat preocupare sincera e nevoia lor egoista de a fi in contact cu tine, cel de care le e dor din cand in cand. stai linistit, nu va dura mult! peste cateva luni (nu mai vorbesc de ani) poate sa te loveasca si tramvaiul si nu o sa spuna mai mult decat "saracu'..." si poate doar cele care te-au iubit cu adevarat vor varsa o lacrima. desi ma indoiesc...

in concluzie, eu cred ca "amicitia" asta e doar o manta de vreme rea, o pacaleala de tranzitie pana cand greul despartirii va fi depasit sau pana la impacare, de ce nu? pentru ca daca fata chiar nu mai vrea sa fie cu tine nu are nevoie de nicio amicitie, iar daca ai dezamagit-o nu numai ca barbat, ci si ca om, cu siguranta nu va gasi motive pentru care sa te pastreze in viata ei. nici ca amic, nici ca nimic! :)
personal, nu cred in amicitia sincera dintre fosti, decat poate dupa multi ani de la ruptura, cand cei doi au delimitat foarte clar prezentul de trecut si nu fac decat sa mai schimbe informatii si pareri, ca oricare alti cunoscuti care au impartit candva o bucatica de viata.

PS - uite si un raspuns spontan de la o fata: ca sa se asigure ca urmatoarea e mai naspa si mai proasta decat ea! :))

raspunsuri pentru Cupidon

2008-03-27T12:29:00.007+02:00

"de ce o femeie cand paraseste o relatie trebuie neaparat sa se implice in alta? de ce nu pot sa stea si ele o perioada singure? sa reflecteze... "

dupa ce primul impuls a fost stupida reactie de a muta rapid acuzatia in terenul celui ce a deschis problema "ba barbatii fac asa!", mi-am amintit ca este un rationament gresit si ca reciprocitatea "vinei" nu o anuleaza de nicio parte. asadar... trecand peste riposta initiala, m-am decis sa raspund totusi intrebarii. nu accept generalizarea si ma voi gandi deci la acele femei care chiar faca asta. de ce o fac?

relatia pe care a incheiat-o nu mai insemna mare lucru pentru ea, era declarata moarta cu mult inainte sa se termine. fata abia astepta sa scape din prinsoare ca sa inceapa o relatie "adevarata", iar tu, barbatul, erai vazut ca o corvoada, un musafir antipatic si plictisor pe care il conduce incet, dar sigur spre usa, cu batai pe umar care il forteaza sa mai faca un pas, inca unul, inca unul, pana in sfarsit trece pragul. usa se inchide in urma ta intr-o rasuflare de usurare si fata zambeste gandindu-se deja in fata cui se va deschide in curand. usa.
te-ai purtat urat cu ea cat ati fost impreuna, ai fost un nemernic, ai macinat-o treptat pana a ajuns sa resimta psihic presiunea relatiei cu tine. i-a scazut increderea in sine, se simte devalorizata, absenta si slaba. dar e constienta ca TU ai facut-o sa se simta asa. odata ce ai plecat, prima ei nevoie va fi sa isi revina la ce era odata, iar femeia, prin excelenta, are nevoie de confirmari din exterior. si cea mai rapida solutie pentru reanimarea self-esteem-ului este gasirea unui el care sa o vada asa cum este ea cu adevarat (a se citi "asa cum tu nu ai fost in stare sa o vezi")
v-ati despartit foarte urat. ai inselat-o sau ai fost un "mincinoprofitor"(ms verow), fata si-a dat seama ca esti zero ca barbat si nu mai are la ce sa reflecteze. scurt.
sufera. si nu mai vrea. trebuie sa te uite! cui pe cui se scoate, asa ca...
i-a aparut in cale un tip absolut superb si nu mai are niciun motiv sa il refuze. :)
pentru ca vrea sa se marite si n-are timp de pierdut! e bine sa faci primul copil inainte de 33 ani ;). fiecare minut conteaza sub presiunea ceasului biologic :)
deci nu, nu pentru ca sunt niste tarfe nenorocite! alea de obicei nu asteapta sa se termine relatia ca sa fie cu altul! :)

alte intrebari?

si totusi...

2008-03-26T11:12:00.005+02:00

astazi, dupa multe dimineti cu desteptari zambitoare, m-am trezit cam trista. cu o senzatie urata, de fapt. vezi tu, draga mea, chiar suntem in rezonanta. :) am tras draperiile si am vazut ca a plouat, iar in clipa aia m-am gandit ca ziua mea e compromisa. ma pregateam deja sa intampin vreo avalansa de ganduri negre, stranse in atata vreme de cand nu le-am mai dat nicio sansa sa se manifeste.

m-am imbracat bine, pentru ca se anuntase frig si am iesit. surpriza. mirosul de pamant ud si verdele improspatat de picuri, zambiluta pe care am plantat-o in fata blocului si a vrut sa traiasca, soarele care iesea de dupa blocuri ca de dupa munti si amintirea vie a unei dimineti la tara m-au conectat din nou la viata. m-am surprins zambind. "totul e ok. va fi bine"

imi pare rau ca starea asta de bine nu o pot exprima in cuvinte, ca sa vi-o redau. am numit-o pana acum fericire si m-ati privit cu suspiciune. mi-ati spus ca de fapt se vede numai tristete in ceea ce scriu si ca e chiar deprimant. sincer, va cer scuze daca v-am provocat vreo starea urata.
va ajuta cu ceva daca va spun acum ca de fapt sunt fericita? :) credeti-ma.

atatea forme ale fericirii... a mea e mai ciudata, stiu. din acest motiv devine greu de inteles din afara. nu sunt implinita (inca), nu iubesc si nu's iubita, nu am tot ce am visat, nici macar sanatosa nu pot spune ca sunt si cu toate astea sunt fericita.

greu de explicat... o fericire anticipata. sunt fericita ca voi fi fericita si ca am capacitatea de a fi fericita :) linistea de dupa furtuna si bucuria curcubeului. emotia dinaintea Craciunului cand stiu ca urmeaza sa deschid cadouri... fara intensitati ametitoare, o fericire vaporoasa, simtita in ritmul batailor inimii.

stiu cu siguranta cand va fi foooooarte evident ca sunt fericita! astept si eu cu nerabdare momentul. :)

trust me

2008-03-25T14:48:00.004+02:00

de multe ori, incercand sa exprimam cat de bine ne intelegem cu anumiti oameni, folosim propozitia: "vorbim despre absolut ooorrice!". fiind o fire foarte deschisa nu am avut prea des probleme in a vorbi despre orice, deci ma considera privilegiata. in ultima vreme, cand am realizat ca vorbesc prea mult si ca e mult mai bine sa invat sa tac, am resimtit o nevoie noua, pe care la inceput mi-a fost dificil sa o definesc. am tacut si m-am ascultat si tacerea mi-a dat raspunsul: am nevoie de om cu care sa ma inteleg fara sa vorbesc.

la un moment dat mi s-a intamplat ca un tip cu care deja nu mai interactionam de ceva timp sa faca sau sa spuna acelasi lucru in acelasi timp cu mine (suportul pe care ne exprimam era comun), ba chiar sa imi raspunda la intrebari pe care mi le pusesem cu o zi in urma, fara sa aiba habar, cu siguranta, ca face asta. a fost o serie de "intamplari" ciudate care la vremea respectiva aproape ca m-a speriat. si o buna prietena incerca atunci sa isi explice fenomenul si mi-a zis ca "poate, intr-un fel sau altul, ne interceptam gandurile"
:)
ce frumos.
ce frumos suna.
ce frumos ar fi...

(ironic insa, comunicarea verbala dintre noi fusese un esec )

ok...poate nu cu el... si totusi
e o legatura dincolo de cuvinte pe care simt ca o am cu anumiti oameni. se spune despre gemeni ca au aceasta perceptie extraordinara a vietii celuilalt.
ma gandesc la V.
nu suntem gemene, nici macar surori, dar vietile noatre au dezvoltat un fel de mimetism ciclic, astfel incat diacronic isi pot servi una alteia drept adevarate oracole. nu stiu daca ne interceptam gandurile, dar cu siguranta rezonam la starile celeilalte uneori pana la fuziune.
iar daca ea acum e distrusa, iar eu am goluri de fericire in stomac, nu e nicio disonanta, ci cu siguranta e asa pentru ca in curand va fi fericita. as incerca sa o incurajez, sa ii dau sfaturi... sa, sa, sa... dar simt ca n-ar avea rost atatea cuvinte. interminabile discutii cu si despre tristete. la ce bun? cand eu simt atat de limpede ca va fi fericita.

dincolo de ieri, de maine, de noi

2008-03-24T21:14:00.004+02:00

ma uit inspre mine si ma intreb care o fi fost momentul in care amintirile au luat locul viselor.
cand eram mai mica obisnuiam sa visez. ma gandesc ca am crescut cand visele ar fi trebuit sa se indeplineasca si n-au facut-o. atunci mi-am dat seama ca nu mai sunt mica si nici visele nu mai sunt. cred ca am febra. cu siguranta imi vine sa vomit si ochii ma forteaza sa-i fortez sa stea deschisi. si imi place. imi place pentru ca ma simt ametita si libera sa plutesc printre cuvinte. n-am chef sa le asez, sa le respect sau macar sa le bag in seama. vreau sa le abandonez ca pe visele mele si sa le las sa-si vada de viata lor. sa se descurce, sa vedem daca ele vor supravietui.
cand eram mai mica visam si iubeam. m-am facut mare, am iubit si am trait. crezand ca traiesc visul, am renuntat la el. cand am inceput sa ma trezesc am realizat ca visul are nevoie de un maine pe care eu nu mai puteam sa i-l ofer, pentru ca iubirea mea se incapatana sa imi arate ca nu exista nimic dincolo de azi. nimic dincolo de azi, niciun vis dincolo de iubire.
si l-am lasat sa zboare. nu l-am strivit, nu l-am limitat, nu l-am uitat, dimpotriva, i-am redat liberatea. l-am dezlegat de concret. fara nume, fara timp, fara legatura, fara contur, firav si volatil, visul meu a pornit pe cont propriu.

la un moment dat dragostea a murit, sau a fost omorata... nu mai conteaza. ca orice moarte, a fost dureroasa. insa nu am putut atunci sa nu ridic ochii spre cer ca sa-i multumesc lui Dumnezeu ca n-a ramas in urma ei niciun vis, dezradacinat si orb, pe care sa fi fost nevoita sa-l ucid ca sa supravietuiesc.

poate din instinct de autoconservare, bietul meu vis s-a diluat candva, neputincios in fata unui maine vid, ca sa se recompuna mai tarziu, firav si volatil, concentric inimii mele, ca o aura.

nu-l mai pot prinde in cuvinte, nu-i pot da chip, nici nume, dar in fiecare dimineata, cand privesc in jur si-mi simt inima batand a iubire, am senzatia clara a doua palme ce o cuprind si o protejeaza. nu poate fi decat el, visul meu, in care nu am incetat niciodata sa cred. si din nou ridic privirea spre cer si Ii multumesc lui Dumnezeu.

placeri vinovate

2008-03-23T21:16:00.006+02:00

nu le-am numarat inca, dar stiu ca sunt cateva. tot inca, nu stiu sigur care ar fi ordinea lor intr-un top. si nici criteriile dupa care se determina gradul de vinovatie nu-mi sunt prea clare. si cu toate astea, iata topul placerilor mele vinovate:

mucenicii - e deja a patra oara pe anul asta cand ii fac si desi stomacul meu se revolta in fel si chip la contactul cu ei, ma incapatanez sa termin (singura!) si oala asta.
telenovelele - de fapt, telenoveaua. :) una singura e, dar se hraneste cu timpul meu. insa nu pot. nu pot si nu pot sa renunt sa mai vad o poveste de iubire, cu o evolutie care nu e deloc greu de intuit dupa primul episod, care se va termina (supriza!!!!) cu o nunta, la care voi participa cu tot sufletul si cu lacrimi in ochi, ca o femeie ce sunt.
viteza - clar nu voi fi niciodata genul clasic de iubita intepenita in scaunul din dreapta, care abia murmura terifiata "mai incet, te rog". si nici celalalt gen clasic de iubita intepenita pe scaunul din dreapta care urla nervoasa "mai inceeeeeeeeeet! acum!"
sweet november - probabil o pornire masochista ma indeamna sa revad filmul asta in fiecare an. imi place la nebunie. desi plang cu sughituri de fiecare data, abia astept viitoarea luna noiembrie.
pustanii - imi sunt dragi. cand ii vad cu parul ala ciopartit si colorat, cu haine lalai, bretele atarnate, sireturi mov si alte minuni care presupun ca oripileaza orice profesoara cu vederi traditionaliste, pur si simplu nu ma pot abtine sa nu ma holbez la ei. si nu m-as fi simtit niciodata vinovata pentru asta daca nu s-ar fi trezit astazi un scump prieten sa-mi spuna ca le-as putea fi mama. :))
long island - e tare, tare, tare. pur si simplu imi place. in mod normal n-ar trebui sa ma simt vinovata ca-mi place tare, stiu, dar este vorba despre alcool aici.
vorbitul - claaaaar, cea mai mare placere vinovata a mea. nu stiu de ce am mereu impresia ca trebuie sa explic, sa lamuresc, sa ma fac inteleasa, sa dau sfaturi, sau macar sugestii, mici sugestii, sugestioare si daca nici atat, atunci cu siguranta se impune o analiza "obiectiva" care invariabil comporta mai multe interpretari si de aici inca o "mica" discutie. dupa cum spuneam, nu stiu de ce, dar banuiesc ca daca nu mi-ar placea sa o fac nu as face-o. un rationament simplu.

deci mi-a iesit un Top 7 al placerilor vinovate.

nu am introdus in aceasta lista placerile vinovate de care m-am lasat, ca ar fi fost ceva mai bogata. iar in capul ei s-ar fi aflat cu siguranta fumatul!

ca prima data

2008-03-21T13:40:00.003+02:00

"ca un copil astept dimineata,
pana la lacrimi mi-e draga viata.
si-orice splendoare ma doare,
ma doare aceasta floare,
si-aceasta zi. aceasta zi
ce maine nu va mai fi.."

o melodie pe care nu stiu cati o cunosc. din copilaria mea.
nu cred ca este vreun cantec in care sa ma regasesc mai mult. trista sau fericita, vesela sau melancolica, primavara sau toamna, cand o aud imi aduc aminte de mine, de ceea ce sunt, de ceea ce am ramas, de cea ce traieste. de cea ce simte.
surioara mea mi-a zis ca citind blogul meu i-a venit in minte melodia asta.
......................................................................................................................................................
nu stiu ce legaturi s-au activat in sufletul ei, dar daca ele intr-adevar exista, daca ceea ce scriu aminteste catusi de putin de un copil care iubeste viata, atunci inseamna ca am reusit sa pun aici, in randurile astea, o parte din mine.

terapie

2008-03-21T12:28:00.010+02:00

pentru ca inca nu am scapat de senzatia urata pe care o am de azi-noapte, pentru ca nu e soare, pentru ca trebuie sa ma duc la doctor si urasc asta... am nevoie de ceva care sa ma binedispuna rapid. si din fericire stiu exact ce/cine are acest efect asupra mea. fetelor, va recomand cu incredere terapia prin privit o splendoare a naturii.

eu inca nu i-am gasit niciun defect.

saracutul, mi se rupe sufletul cand il vad cum sta singurel in pat. :)

"Ven aca!" - mi se pare ca zice in poza mea preferata.

ca tot a venit vorba..

2008-03-20T16:28:00.007+02:00

despre pretentii...
constat ca printre apropiatii mei am o imagine de tipa foarte pretentioasa in privinta aspectului fizic. si ma intreb cum am ajuns la chestia asta. poate pentru ca prietenii mei din ultimii ani ar putea fi incadrati, obiectiv vorbind, intr-o categorie a barbatilor frumosi... (repet: obiectiv vorbind. nu ma mandresc cu ei si nici nu le fac complimente.)
ma crede cineva daca spun ca lucrul asta a fost doar o intamplare? ca de fapt pe niciunul nu l-am ales pentru felul in care arata? ca m-am indragostit inainte sa constat macar ca tipul e si frumos? ca am aflat si eu de la prietenele mele ca x-ulica este "super dragut", "bombonel", "bucatica" si alte minuni de apelative folosite intre fete. imi vine sa rad pentru ca si acum parca le aud pe Verow sau pe Ginutz... mi-e dor de ele...
ironia face ca dintre toti baietii care au ajuns sa insemne ceva, niciunul, nici macar unul!, nu mi-a placut de la inceput.
n-am cautat niciodata genul de frumusete clasica si probabil ca din aceasta inclinatie spre "altceva" nu am realizat din prima ca de fapt chiar peste asta am dat. eram prea preocupata sa descopar cate o spranceana, o cicatrice, un maxilar, un sub-ochi, o zvacnire a muschilor fetei, ca sa mai vad si ansamblul. foarte rar mi s-a intamplat sa admir la un baiat vreun detaliu pentru care era obisnuit sa fie complimentat. ma gandesc ca unii poate au fost lezati ca nu le-am impartasit buna parere despre fundul indraznet, nasucul delicat sau ochii colorati. imi pare rau, asta e!
pe de alta parte, recunosc ca remarc in jurul meu baietii care arata bine. doar baietii care arata bine. foarte bine. si ma uit. admir un abdomen frumos, un piept care se intrezereste prin camasa, un ten masliniu, o privire expresiva, un spate conturat, niste brate bine definite... privesc un barbat ca asta, da. dar nu l-as lua acasa! nu, clar nu. chiar nu imi doresc asa ceva pentru mine. iar daca s-a intamplat sa-l am, a fost, repet, o intamplare.
eu chiar vreau un baiat special, putin ciudat, in care sa descopar eu mici frumuseti. de care sa ma bucur eu, pe care sa le privesc eu, sa le visez eu, sa le sarut eu. doar eu!

iubitul meu se insoara

2008-03-20T15:44:00.003+02:00

iubitii mei prieteni si-au gasit prietene!
baietii mei, partenerii mei de "suferinta", cei cu care am petrecut in ultimele luni seri absolut fantastice, cei care erau la un moment dat singura mea bucurie si care au stiut sa ma faca mereu sa rad, chiar si cand lacrimile din ochi nu erau chiar de bucurie. (iar mi-am adus aminte cat de mult ii iubesc)
ei, chiar ei, cei despre care va vorbeam, incep o viata noua. imediat dupa ce am aflat vestea, am capatat toate detaliile despre noile lor iubite, m-am bucurat pentru ei si le-am tinut fiecaruia teoriile corespunzatoare, am realizat si crudele implicatii asupra vietii mele: raman singuraaaaaa! :((
"asa-ti trebuie! daca esti atat de pretentioasa!" "vrei sa te calugaresti?" "ala nu, ala nu, ala nu... " "irina, tu alungi barbatii!" "iti trebuie ochelari, sa observi cati barbati sunt in jurul tau!" "daca nu acorzi nicio sansa nimanui chiar ca o sa ramai singura!" "nu ii mai respinge din start!" "tu nu vezi cati barbati se uita la tine si tu nu ii bagi in seama?" :)
si unul si altul au sarit cu gura pe mine, mai mai sa-mi dea si una. ma amuza de fiecare data, desi am ajuns sa le dau dreptate. pana nu demult consideram ca am pretentii rezonabile, dar dupa ce am avut ocazia sa vad cat de marunte sunt pretentiile unor oameni care se declarau "foarte pretentiosi" mi-am dat seama ca ale mele par exorbitante.
desi, daca privesc lucrurile cu luciditate, imi dau seama ca marea mea pretentie este ca el sa joace cat mai bine rolul barbatului ALTFEL. si e greu, pentru ca are de depasit niste standarde pe care altii inaintea lui au avut grija sa le monteze foarte sus. da, am avut noroc de actori grozavi.

timpul adevarului

2008-03-19T11:42:00.002+02:00

singura poezie pe care o mai stiu este asta:
"ca lacul inghetat, inert
la fel mi-e sufletul - desert.
si toate gandurile-mi tac.
icoana ta doar, neclintita,
sta ca o lebada impietrita
surprinsa de inghet pe lac."
:) poezioara.
scrisa acum multi ani de un prieten din adolescenta, dedicata iubitei lui de atunci. o adora.
iubita de demult este acum sotia lui. o alinta in continuare. cu "fa proasto" cel mai des. iar bataile si injuraturile tin loc de poezii.
imi vine sa rad, dar e trist.
e incredibil ce face timpul din om, sau ce face omul in timp. ce evolutii dramatice pot suferi oamenii! se schimba e putin spus, mai corect ar fi "se transforma". pentru ca uneori ajung sa nu mai pastreze nimic din ce erau la inceput. la inceputul iubirii, evident.
si atunci ma intreb... la ce bun mai stam atat sa il cautam, sa-l cantarim, sa-l masuram, sa-l testam, sa-l analizam, daca oricum peste un an, doi, cinci va fi cu totul altul? :) si cum se face oare ca 99% din transformari sunt unidirectionale? in rau.
asa stand treburile, inevitabil apare alta intrebare - este posibil sa ajungi sa cunosti cu un om? poate doar daca esti inzestrat cu o receptivitate aparte, dublata de capacitatea de a tine ritmul cu dinamica lui. evident iti mai trebuie timp, vointa si rezistenta.
pot sa spun acum ca nu am cunoscut niciodata pe cineva. am vazut oameni, dar nu i-am cunoscut. insa din ne/ fericire am vazut destul ca sa pot anticipa ce as fi ajuns sa cunosc si suficient cat sa realizez ca nu pierd nimic.
si ma uit in urma si zambesc gandindu-ma cat as fi regretat poate ca l-am pierdut pe X sau pe Y, daca nu as fi ajuns sa ii vad si dupa ce au terminat de recitat poezia.

la radio

2008-03-18T15:44:00.005+02:00

astazi radioul vrea sa imi amintesc de tine.
de cateva zile ascultam la birou Magic FM. am stiut din prima ca asta nu va ramane fara efecte. vara, liniste proaspata, dimineata, eu topaind prin curte, cirese, ras ras ras de fericire, saruturi, joaca, imbratrisari sub soarele amiezii. Magic FM. frumos. amintiri frumoase.
in masina, pe bancheta din spate amandoi, priviri pline, seara, inapoi. Magic FM.
"strange-ma-n brate, iubeste-ma. asta vreau.
fericire in schimb am sa-ti dau.
pastreaza-ma doar ca pe-un dar"
acum cateva minute, la radio, parca te-am auzit si pe tine.
- doar asta vrei? asa simplu e? :)
imediat dupa: Madonna - Sorry.
vorbeam pe mess la foarte foarte inceput si din senin, fara nicio legatura cu nimic, ti-am zis sa imi spui o melodie. si mi-ai spus. sorry. de atunci n-am mai auzit cuvantul :)
imi amintesc azi de tine si zambesc. nu te iubesc, nu te urasc, nu te condamn, nu mai sufar. zambesc. stii ce inseamna asta? ca te-am iertat. in sfarsit usuratatea iertarii. sper sa o prind in sufletul meu pentru totdeauna. nu mi-a fost usor, sa stii. dar mi-am dorit cu adevarat.

pledoarie pentru fidelitate

2008-03-18T13:55:00.002+02:00

un prieten foarte bun imi povestea ieri cu entuziasm ca e pe cale sa isi insele prietena. era absolut fascinat de noua turnura a vietii lui - in sfarsit simte ca a sosit si vremea lui, ca e pe val, roata s-a intors, vantul ii bate in panze, fericirea ii face cu ochiul etc etc etc. si e dreptul lui sa fie fericit!!!! clar si raspicat. cu alte cuvinte: taci fato, pastreaza-ti teoriile, nu incerca sa-mi strici bucuria ca n-ai nicio sansa sa te ascult.
ooook... am promis ca nu voi mai plictisi pe nimeni cu teoriile mele "de kkt"(pentru acest apelativ academic ar trebui sa platesc drepturi de autor unui fost prieten) asa ca mi-am pastrat ideea si o voi pastra in continuare. aici.
daca m-ar fi lasat, i-as fi spus prietenul meu ca alegand sa insele tocmai isi refuza dreptul de a fi fericit. vorbesc de fericire, nu de satisfactii marunte, calitativ si cantitativ.
eu vad fericirea legata de iubire, iar iubirea si infidelitatea s-au dovedit a fi ireconciliabile. infidelitatea anuleaza iubirea. impreuna nu vor exista niciodata, sau cel putin nu pentru multa vreme, asa ca iti place sau nu, esti sau nu de acord, trebuie sa faci o alegere. e o chestiune de optiune.
da da stiu... tie nu o sa ti se intample, tu esti mai dibaci si o sa gestionezi foarte bine situatia, astfel ca odata adrenalina consumata te vei intoarce clocotind de dragoste la iubita inselata. si uite asa te alegi si cu infidelitatea si cu dragostea. nu te amagi!
partenerul inselat este subtil golit de farmecul cu care te fascina pana acum putin timp. cel perfect a devenit comun, adorabilul enervant, dorintele pretentii. respectul tocit ascute nervii si asa orice nimic devine o problema. cat de curand "e clar, nu ne mai intelegem!" si pentru ca cercul nu poate fi decat vicios, odata ajunsi la cearta, ai de ales intre a te stradui sa intelegi, sa ierti, sa ceri iertare, sa astepti, sa te gandesti, poate sa plangi saaaaaaaaaau.... atat de simplu: sa iesi cu altcineva.
deci, dragul meu drag, daca tii la fata ta si esti constient ca puteti fi fericiti impreuna, alege sa o iubesti!
am fost de-a lungul vremii si de o parte si de alta a baricadei si am inteles ca indiferent cine o practica si indiferent daca se afla sau nu, infidelitatea distruge chiar si cea mai mare iubire. hm.. oare mai era iubire?

mi casa, tu casa

2008-03-17T13:01:00.000+02:00

5 ani am visat-o impreuna. acum am vazut-o. frumoasa.. plina de viata... casa pe care mi-am dorit-o. dar nu e a mea, ci a lui. el a reusit sa transforme in realitate visul meu, insa realitatea ii apartine doar lui.
In realitatea mea ramane visul. Odata voi avea si eu casa mea culorata in dragoste.
Ma bucur ca macar am putut sa te inspir pe tine. Stiu ca au fost momente cand te-ai gandit la mine in timp ce mai aranjai cate ceva. Stiu ca te intrebai daca mie mi-ar fi placut. Si stiu ca ti-ai dorit sa-mi fi placut. Si da, imi place. Poate nu vei crede, dar ma bucur pentru tine. Tot ce as mai vrea este sa te vad mai des fericit, sa fii constient de tot ceea ce ai si de frumusetea vietii tale. Pretuieste-o!
Ti-o spune un om care e nevoit sa se hraneasca cu frumusetea vantului sau a apusului, pentru ca propria viata ii da mai degraba lectii de estica a uratului.
In lipsa de alte ocupatii, astept cu nerabdare poze cu un anumit balansoar, sub un anumit copac, intr-o anumita curte, a unei case.

curajul de a fi nefericit

2008-03-17T10:57:00.001+02:00

Week-end-ul trecut s-a intamplat sa vad un film. Shell we dance? Nimic spectaculos. Comedioara romantica americana. Un tip pe la 45 ani, cu o familie fericita (am zis ca e film american, nu?), job satisfacator, dar plictisitor, cum era de asteptat, trece frecvent pe langa o scoala de dans la a carei fereastra apare mereu o silueta feminina care il atrage. Impins de ... habar n-am.. ce-i impinge pe toti probabil... tipul se duce la clubul respectiv si se apuca sa ia lectii de dans, cu ochii pironiti pe fundurile feminine ce se perindau intamplator prin zona. Nu iese nimic cu tipa, (nu ca n-ar fi vrut el), dar incepe sa-i placa omului sa danseze si ajunge sa se duca frecvent, fara sa ii spuna sotiei despre programul lui after job, evident. Ii era rusine sa recunoasca faptul ca danseaza sau il apasa putin constiinta stimulului sub care s-a apucat de dans? Who knows? Ma rog.. intr-un final sotia afla, rasufla usurata ca macar nu e infidel, dar tot face o scena acolo, de amorul artei, ca de ce a mintit-o, de ce nu i-a spus ce i se intampla... chestii de genul asta.
Ei, si-acum apare elementul interesant. Ce credeti ca raspunde omul? Ca i-a fost rusine sa recunoasca faptul ca, in ciuda vietii frumoase si implinite pe care o avea, era nefericit!
Hop, mi s-au aprins beculete! Parca am intalnit si eu chestia asta asta, undeva, prin viata mea.
Un el pe care l-am setat atat de fix pe "obligatia" de a ma face fericita incat nici nu a conceput sarmanul ca ar putea pune si problema propriei ne/fericiri. "Sarmanul"... a fost "nevoit" sa isi rezolve problema cum a putut el, mai cu una, mai cu alta... Of, of... L-am inteles. Il "destresau" fetele, ca acumulase atat stres tot incercand sa ma faca pe mine fericita.
Alta data... o ea, a prins curajul de a-si exprima, bland si putin amar, stropul ei de nefericire:"sunt putin tristutza pentru ca simt uneori ca tu nu ma iubesti la fel de mult cum te iubesc eu" Un sms. Ce a urmat? Pedeapsa! Ce curaj? Asta e de-a dreptul impertinenta! Indraznesti sa te plangi? (cand eu de fapt te iubesc atat de mult, se subintelegea ;). Ei, hai sa iti dau si motive! Zise el si pleca la shopping in Mall cu alta. :)
Concluzia? Sa spui sau sa nu spui ca esti nefericit? Sa iti ceri partea de fericire sau sa ti-o iei singur cum te pricepi mai bine? Sunt de fapt mai muuulte variante si e mult de vorbit. Nu o voi face.
Inchei cu cateva cuvinte pe care le-am auzit candva: nimeni nu te va iubi vreodata suficient de mult cat sa te protejeze de el insusi.

primavara in sepia

2008-03-17T10:30:00.001+02:00

De ceva timp tot studiez oferta de camere foto. Aveam si eu un fix (in aceasta privinta, doar unul) - sa-mi iau camera cu functie sepia. Ca orice idee fixa, nu mai avea o justificare foarte clara, daca o fi avut vreodata... Nu stiu cum sunt altii, dar eu, odata ce am realizat lucrul asta, am inceput deja sa fiu mai flexibila. Apoi a venit intrebarea: de ce imi trebuie functie sepia?
Ca sa imi vad propria-mi fata in culori pamantii? N-am nevoie, ca oricum nu m-a facut natura prea imbujorata. Atunci?
Vreau foarte mult sa surprind primavara. O vreau sepia? O, nu!!! E atat de multa culoare in primavara. Si atat de putina receptivitate a ochiului nostru. Inca nu am observat verdele, florile fug din raza noastra vizuala inainte sa le constientizam prezenta (frumusetea nici atat!), copacii se confunda cu betonul, copiii fac doar zgomot, indragostitii ne fac in ciuda, asa ca mai bine sarim si peste ei... o intreaga primavara ignorata. Nu este suficient sepia? O lentila speciala aplicata direct retinei noastre.
Exista aparate foto cu fuctie anti-sepia? Un aparatat care sa ne trezeasca sufletele la culoare?Asta voi cauta! Vreau o primavara ca sufletul meu - in culorile curcubeului!