week-end anticelulitic

neinselata, neparasita, nesuferinda. consecinta directa - kilograme in plus. momentul marii decizii. indelung amanate. iau masuri!
vineri seara. masaj anticelulitic. perfect relaxant, rasfat, placere. anticelulitic absolut deloc. de data viitoare!
sambata. piata la Obor. cumparat vinete si varza rosie. varza zace intacta. vinetele facute cu asistenta. critica. parca nu sunt coapte. nici bine batute. ceapa taiata prea mare. ignore. vinete minunate! cu maioneza! anticelulitica, evident.
sambata noapte. salsa. cu copiii de la bloc. dansatori. ritm antimuzica. miscari haotice. ambitii mari. studiat cea mai buna pereche. scurt. verdict: putem si noi! si hai! 3 ore. dans. anticelulitic.
dormit pana la 12. cosmar. acelasi de acum doua nopti. trezit indispusa. suparata. scurta, dar intensa depresie. voci in cap: baietii nu sufera. baietii ies in cluburi. baietii nu plang. baietii fac sex. exercitiu autosugestie: sunt baiat... sunt baiat... sunt baiat... ineficient. ma oftic. depresie. nu pot sa mananc. perfect! anticelulita. ma culc la loc.
duminica seara. trezire. vazut intuneric pe geam. scurta introspectie. depresie aproape stinsa. veste buna. mama + tata = saratele. speranta. deschis plic. destul cu vestile bune! 7 milioane de plata. la CAS. asa mai da. irina! ros unghii anticelulitice.
primit telefon. 21-23 program patinoar. cu copiii de la bloc. primit compliment. zambit, semi-crezut. uitat in oglinda - razgandit. plecat. ajuns. gheata. muzica. aglomeratie. pauza la fiecare 2 ture. muschi contractati. dureri. anticelulita.
ajuns acasa. depresie cu tendinte spre 0. foame mare. mancat la 12 noaptea. plus desert. anticelulitic.

replici

daca ma iubesti
spune-mi ca nu ma iubesti.
Nu te iubesc!
daca ma iubesti
spune-mi ca m-ai uitat.
Te-am uitat!
daca ma iubesti
spune-mi ca nu vom fi niciodata impreuna.
Nu vom fi niciodata impreuna!
daca ma iubesti alunga-ma.
............................................
apoi cheama-ma
primeste-ma
roaga-ma
sa te rog sa ramai.
Vino!

defectul perfect

plecand de la un articol care trecea in revista defectele majore ale barbatilor, ca lista de compromisuri din care trebuie sa alegi la un moment dat, cand ajungi sa admiti ca printul nu se gaseste decat cu defect, m-am gandit ca ar fi un moment bun sa reflectez si eu la "defectele cu care as putea sa traiesc".

primul lucru pe care l-am remarcat la enumerarea din articolul respectiv a fost ca e prea scurta. in opinia autoarei, defectele MAJORE ale barbatilor sunt doar 5, dupa care defineste urmatoarele tipologii: "spritangii", lenesii, prostii, impotentii si afemeiatii. hai sa fac abstractie de o duzina de alte defecte maaaaaaaaaaaaaaari pe care le-as adauga eu pe lista si sa ma rezum sa analizez perspectiva deja deschisa.

exclud din start afemeiatii. nici macar nu stau sa comentez. nu le-as face nimic, doar i-as ocoli, daca ar fi atat de draguti incat sa ma anunte de la inceput ca au acesta mica, infima, insignifianta problemuta. e atat de mica incat nu considera niciunul sa aminteasca despre ea. mie mi-ar placea ca astia sa aiba un miros specific sau un girofar in frunte, ceva care sa-mi semnalizeze rapid ca e rost de fugit si mancat pamantul simultan.

spritangii - nu. n-am chef nici sa-mi petrec timpul singura, pentru ca el e la baute cu prietenii, nici sa ajung sa aud vreodata cea mai cretina scuza "eram beat, n-am stiut ce fac". ce sa o mai lungesc... e nu!

prostii.... eee aici treaba e putin mai complicata. am intalnit prosti si prosti. daca nu sunt si rai, sunt inofensivi. dar am intalnit si oameni cu o inteligenta sclipitoare si socant de idioti in acelasi timp! astia devin periculosi. pentru mine inteligenta care nu e dublata de intelepciune tinde sa valoreze tot cam cat prostia... asa ca... avand in vedere ca intelepti nu gasesti chiar pe toate drumurile, am toate sansele sa accept, cu o privire condescendenta, un (mai mult sau mai putin) prost.

impotentii. n-as vrea sa dezvolt subiectul. si totusi... :) initial eu compatimeam oamenii astia, dar am ajuns la concluzia ca in ziua de astazi, cand exista atatea si atatea tratamente, este inadmisibil sa fii impotent! ramai asa doar daca esti prea mandru sa admiti ca ai o problema si sa incerci sa ti-o rezolvi sau esti prea plin de tine si ai impresia ca suma calitatilor tale, culminand cu maiestria folosirii "celui mai puternic muschi din corp", compenseaza peste masura micile lipsuri. a-a! nu prea. concluzia ar fi ca daca (inca) esti impotent, atunci ai si grave probleme de caracter, deci nu, nu te-as vrea langa mine!

si au ramas lenesii... pe-astia ii inteleg cel mai bine, ca si eu am momente de maxima lene, numita eufemistic comoditate, in care as da orice sa fiu la mama acasa din nou si sa nu trebuiasca sa misc un deget. ii inteleg, dar nu ma dau in vand dupa ei. nu-mi plac, nu-s o bucurie la casa omului, probabil ca nervii mei ar fi puternic incercati de un specimen din categoria asta, dar, dupa principiul "raul cel mai mic", ei bine, eu as alege lenesul!

viziune: "draga irina, ia zi, cum e sotul tau? - oh, well... e lenes si cam prost. da' nu bea, nu merge la femei si ma ... de ma rupe. i'm sooo happy!" :)

hai fetelor, ganditi-va acum, voi ce ati alege?

another sweet november

imi zice verow sa scriu despre Sweet november. stiti toti filmul. eu l-am vazut de cateva ori. m-am indragostit de sara, cu hainele ei aruncate fara noima, colorata ca toamna, palida dar vie, alergand pe plaja, zambind tuturor, transformand moartea in iubire si iubirea in nebunie. in fiecare an, in luna noiembrie o regasesc pe sara. si pe mine in ea.

plang de fiecare data, fara exceptie. prima data am plans doar la sfarsit; eram tanara si fericita, eram iubita si nu recunosteam in film alta tristete decat pe cea a mortii. in ultimii ani plang de pe la inceputul filmului, continui in 2-3 reprize pe la mijloc si apoi in ritm sustinut pana la final. dar nu mai plang de tristete.

in toata povestea asta tragica, eu vad frumosul. de fapt, ca in orice poveste de iubire, daca judeci dupa final, esuezi in regret sau melancolie, dar daca ii vezi sublimul existentei in timp, te umpli de substanta ei si zambesti.

ce ma fascineaza pe mine in Sweet november este abandonul personajului masculin in fata unei lumi pe care nu o intelege si pe care toate forurile ratiunii sale o resping, din iubire. ma atrage ceea ce nu am avut niciodata, evident. ma atrage de fapt, cred eu, propriul meu vis de a-mi imparti lumea cu un om care sa rezite impulsului de a respinge ceea ce i se pare ciudat. care sa ma iubeasca atat-de-tare.

Sweet November este iubirea careia nu i te poti opune, e atractia inconstienta catre ceea ce te implineste, desi e tocmai ceea ce constient respingi. e iubirea invingatoare. sara moare, dar el a ajuns sa Traiasca. cu T. cum spuneam eu prin teoriile mele din anul 1 de facultate... a Trai inseamna "a simti".


ma gandeam ca anul asta sa nu-l mai vad. nu stiu sigur de ce... vreau sa traiesc un sweet november! sunt geloasa pe sara.

pana cand maine ne vom desparti

voiam sa scriu despre sweet november.
n-am mai apucat, pentru ca m-a lovit un acru de care nu cred ca voi scapa foarte repede. stau jos? stau jos. zi. si urmeaza vestea. sunt socata. nu pot nu pot nu pot sa cred asa ceva.

ii priveam cu admiratie - doi tineri frumosi, care se iubeau, erau tandri, se priveau cu drag, se tineau de mana, s-au indragostit si au decis ca vor sa ramana impreuna vesnic. s-au mutat impreuna din prima zi, au avut o nunta frumoasa dupa cateva luni.

mi-e sila sa povestesc mai departe.

"mi-a fost rusine sa nu ma mai marit, dupa ce anuntasem pe toata lumea ca am nunta"

plus o caruta de bani stransi la fericitul eveniment, pentru care doamna soacra mica si-a impins fata sa faca totusi nunta, ca nu-i bai sa divortezi apoi, daca iti castigi prin asta admirabilul statut de femeie cu bani. divortata, dar cu bani!

se pare ca dragostea se curmase brusc cand tanara mireasa, deja logodita la biserica cu barbatul visurilor ei, a constatat ca performantele sexuale ale acestuia nu se inaltau. la nivel asteptarilor, evident. suficient cat sa nu-l mai vrea pentru totdeauna, dar acceptabil de suportat cateva luni pana se va strange darul la nunta.

si probabil ca a socotit domnisoara intreprinzatoare ca darul va fi proportional cu dragostea afisata, de a jucat un teatru demn de aplauze, daca nu ar trezi de fapt repulsie.

ce ti-e acolo, un juramant mic in Biserica? ce mare lucru? ce mai e in ziua de azi o casatorie? un act amarat care asa cum se face se si desface, si top! esti din nou pe piata, proaspata ca o zambiluta si dornica sa cunosti inca o mare dragoste a vietii tale cu care sa reciti juraminte la altar.

nu mai zic nimic.