se apropie ora cand se schimba foaia. cunosc prea bine scena. citesc, recitesc, inteleg, incep sa tremur, nu ma mai straduiesc sa imi retin lacrimile si ma ridic repede sa ajung la baie. ma scurg pe un perete si plang ghemuita pana cand lacrimile imi onduleaza varfurile parului. ma ridic. ma uit in oglinda la machiajul meu distrus si ma mir inca o data ca sunt atat de proasta.
ieri am iesit din birou si m-am trezit urcand o scara, apoi apasand pe clanta usii care mi-a aparut in fata. acoperisul cladirii mi s-a asezat ud si l-am urmat, ca sa vad ce-a mai ramas din toamna orasului. mi-a fost frig si n-am avut nici cea mai palida idee ca as putea sa ma arunc. sunt ok. stiam eu ca la varsta mea e prea tarziu sa fiu emo. degeaba mi-am vopsit unghiile negre!
azi nu ma voi mai duce pe acoperis. ma voi intoarce in birou si voi rade cu fetele.
si ce daca ninge! nici nu-mi pasa ca s-au impodobit brazii in vitrine! luminitele sunt becuri! nu simt nimic si sunt atat de fericita ca nu simt. ani la rand am trait cu teama ca intr-o zi nu voi mai simti Craciunul. e pentru prima data cand traiesc una dintre cele mai dense temeri ale mele cu toata bucuria. oricum, mi-e foarte clar ca de ce mi-e teama cu siguranta nu voi scapa, ultimele zile mi-au indesat demonstratii pe gat, deci ce bucurie mai mare pot sa inchipui acum decat sa imi traiesc teama si sa mi se rupa?
ce bine ar fi...
m-a inselat/ mi se rupe
iubeste pe alta/ mi se rupe
sunt singura de Craciun/ mi se rupe
m-am trezit langa un strain/ mi se rupe
nu te mai iubesc/ mi se rupe
the one nu exista/ mi se ruuuuuuuuuuuuuuuupe!!!
ma gandesc ca va veni o zi in care nu ma voi mai teme de nimic.
ascultam aseara Directia 5 - De ce. cat am suferit ascultand melodia asta acum cativa ani... numai eu stiu. erau zile cand nu mai credeam ca exista maine si nici altul in afara de "el". el de atunci. l-am iubit si l-am uitat. asa ca zambesc. trebuie doar sa-mi amintesc de toate zilele fara maine pe care le-am trait si de toate zilele de maine in care am fost fericita, ca sa stiu ca toate trec in viata asta care pe toate mi le ofera in dar.
da, o sa ma mai duc la baie sa plang, rezemata de un perete, apoi o sa imi sterg fata in oglinda si o sa ies razand.
ieri am iesit din birou si m-am trezit urcand o scara, apoi apasand pe clanta usii care mi-a aparut in fata. acoperisul cladirii mi s-a asezat ud si l-am urmat, ca sa vad ce-a mai ramas din toamna orasului. mi-a fost frig si n-am avut nici cea mai palida idee ca as putea sa ma arunc. sunt ok. stiam eu ca la varsta mea e prea tarziu sa fiu emo. degeaba mi-am vopsit unghiile negre!
azi nu ma voi mai duce pe acoperis. ma voi intoarce in birou si voi rade cu fetele.
si ce daca ninge! nici nu-mi pasa ca s-au impodobit brazii in vitrine! luminitele sunt becuri! nu simt nimic si sunt atat de fericita ca nu simt. ani la rand am trait cu teama ca intr-o zi nu voi mai simti Craciunul. e pentru prima data cand traiesc una dintre cele mai dense temeri ale mele cu toata bucuria. oricum, mi-e foarte clar ca de ce mi-e teama cu siguranta nu voi scapa, ultimele zile mi-au indesat demonstratii pe gat, deci ce bucurie mai mare pot sa inchipui acum decat sa imi traiesc teama si sa mi se rupa?
ce bine ar fi...
m-a inselat/ mi se rupe
iubeste pe alta/ mi se rupe
sunt singura de Craciun/ mi se rupe
m-am trezit langa un strain/ mi se rupe
nu te mai iubesc/ mi se rupe
the one nu exista/ mi se ruuuuuuuuuuuuuuuupe!!!
ma gandesc ca va veni o zi in care nu ma voi mai teme de nimic.
ascultam aseara Directia 5 - De ce. cat am suferit ascultand melodia asta acum cativa ani... numai eu stiu. erau zile cand nu mai credeam ca exista maine si nici altul in afara de "el". el de atunci. l-am iubit si l-am uitat. asa ca zambesc. trebuie doar sa-mi amintesc de toate zilele fara maine pe care le-am trait si de toate zilele de maine in care am fost fericita, ca sa stiu ca toate trec in viata asta care pe toate mi le ofera in dar.
da, o sa ma mai duc la baie sa plang, rezemata de un perete, apoi o sa imi sterg fata in oglinda si o sa ies razand.
