taxa pe clipa de fericire

constatare trista. cu cat imi doresc mai mult un om care sa aiba grija de mine, nostalgica dupa copilaria cand parintii rezolvau toate problemele, cu atat mai multe griji din afara cad asupra mea. si pana si parintii astepta sa le rezolv eu problemele.

iar imi vine sa fug. si nu pentru o zi, doua, trei, ci pana ma trezesc in alta viata. cea pe care mi-o doresc eu. pana atunci vreau doar sa ma lase toti in pace!
o zi. atat am fost fericita! imediat a trebuit sa platesc pentru asta, ca de obicei. mi s-a luat.

in cele din urma, tot ce stiu si tot ce ma mai tine e asta: "rabdare, irina, rabdare...

inca o lupta, inca un prag, inca o liniste la sfarsit, acelasi gol, usurare schiopa, bina macar ca s-a terminat!, capul sus, o iluzie, speranta, Clipa. si iar

desi uneori, ca acum, imi simt incheieturile mainilor strivite una de alta, mai pot inca sa visez. ca cineva, la un moment dat, ma va lua de mana. iar mana se va desface firesc de cealalta, ca si cand nu au fost niciodata legate. si uite! uite! ce repede dispare rana! "nu stii ca daca pup eu trece?"

ceai cu scortisoara

ploua, ploua, ploua!
topai ca o nebuna prin firma, de la geam la balcon, apoi la bucatarie, unde se zguduie acoperisul de sticla, ce romantic, ce inspaimantator, ce bine, ce-mi place, ce bine ca-mi place. ceva. nici nu mai conteaza ce. sunt exaltata, ca orice om anormal caruia nu i s-a mai intamplat nimic de vreo 3 zile, timp suficient sa i se para o vesnicie de plictiseala. si mai e si aroma asta innebunitoare de portocale si scortisoara clar nu ma pot abtine trebuie sa sar sa ma invart sa ametesc si sa ma amestec

cum recunosti un prieten, cu care te-aduni pentru ca cica te asemeni, ceva din mine a recunoscut ceva in ploaia asta nebuna. nebunia mea s-a intalnit cu nebunia ei si pentru ca le despartea un geam alergau una pe langa alta de-a lungul lui, inainte si inapoi, una in sus, alta in jos, vartej.

imi place ploaia. am agita si ma epuizeaza. imi vine sa ma alint printre cearsafuri proaspete sub crengile plesnind in geam si sa caut in palma urma iubitului absent.
gata, se opreste, ma trezesc.

i love emokids!!!! :))

O zi din viatza unui emo kid

5:00- M-a trezit surioara mai mica, iarasi a venit beata. Stie doar sa bea si sa mearga la concerte, ea nu ma iubeste… Eu cand eram de varsta ei aveam colectie de timbre. Iarasi nu pot sa adorm, va trebui sa-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Imi rod lacul de pe unghii.
7:00- A proape ca m-a vazut maicamea ca imi rod lacul de pe unghii. Mi-a zis sa imi ridic din pat fundul de poponar necajit si sa ma duc la scoala. She makes me cry.
7:05- Am inceput sa ma pregatesc de scoala, mi-am imbreacat pantalonii, stramti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-a pierdut o insigna! I hate this stupide world. Sa nu imi uit caciula si sa-mi fac ochii cat mai negri.
7:20- M-a vazut sormea. A inceput sa rada. Punkista dracului!
7:21- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:28- Mi-a cazut o insigna. Am agatat-o la loc.
7:35- Mi-am pus caciula in cap, ies din casa si observ ca imi lipseste o insigna. Am gasit-o,am agatato la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu caciula(ma gandeam de ce ma strange atat de rau caciula asta).!@#$ happens. M-am intors acasa, mi-am luat caciula, m-am dus la scoala.
8:20- Am intarziat la ora, nu m-au lasat sa intru in clasa, stau pe hol. Plang.
8:41- S-a terminat ora, am intrat in clasa, mi-am aruncat geanta, am iesit pe sala si stateam trist.
8:43- I hate my life. Stam cu emokids in cinci, plangem.
9:00- Stau la ora si plang.
9:10- M-au dat afara de la ora, stau pe sala, plang.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie sa ma pis. Am inceput sa plang, am uitat sa ma pis.
9:17- Iesind de la baie mi-a cazut o insigna. In buda. L-am luat, l-am agatat la loc.
9:18- Ma uit in oglinda, sunt dragut. Ar trebui sa-mi fac o poza.
9:31- (pauza) Au venit emokids si au zis ca sunt tru. Trecea sormea pe langa mine si a inceput sa rada. I-am zis ca e rea. Ea mi-a dat un bocanc in fata. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis ca nu are dreptate. A inceput sa ii bata pe toti cu bocancii.
9:37- Am vrut sa fug, m-a batut din nou.
9:44- Stau la ora , ma dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de ramas bun pe banca.
10:12- M-a vazut profa, m-a dat afara de la ora. Stau si plang.
10:21- Stau la cantina. Am inceput sa plang, am uitat sa mananc. A trecut sormea pe langa mine si mi-a dat un capac. Iesind de la cantina mi-a cazut o insigna in vasul cu resturi. L-am luat, l-am agatat la loc.
10:29- M-au vazut emokids si au zis ca sunt tru.
10.40- Stau la ora, imi scriu scrisoarea de ramas bun. Inca fara sange. Da-l in plm de sange, principal e sa fie cat mai trista.
10:50- Am terminat de scris, am incercat sa citesc si profa m-a dat afara. Iesind din clasa mi-a cazut o insigna, a cazut dupa calorifer, am ridicat-o si am agatato la loc.
11:11- (pauza) Emo kids au vazut insigna, auzis ca sunt tru. Le-am dat si lor sa citeasca scrisoarea. Au zis ca sunt si ma tru. Trece fratimiu, a citit si el scrisoarea si mi-a zis ca sunt un idiot, si ca ce fac nu e tru. Eu l-am intrebat ce e tru? El mi-a dat mp3-ul sa ascult la ore. Ramones si Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore si m-am speriat, am inceput sa plang! Am fugit din clasa. (eu steam ca fratimiu asculta cacaturi, dar nu credeam ca atat de oribile). In timp ce fugeam mi-a cazut o insigna. Al ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu din urma, m-a luat de guler, m-a adus in clasa si mi-a spus ca sunt poponar. Dupa m-a dat afar ape sala.
12:45- Stau si plang.
12:50- (pauza) le-am dat baietilor sa asculte si ei la mp3. Costica a lesinat, vasile a inceput sa planga, Vova ne-a marturisit ca a ramas fara oja roz, si a intrat intr-o depresie, Lionia in tipete a fugit, i-a cazut o insigna. Fratimiu a vazut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fata si a zis ca suntem…
13:00- Am inceput sa ma dau la Svetlana, mi-a zis ca sunt un poponar infect. Upi! Ma place! Stau si plang de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am asteptat pe emokids. Pe rand scapand insigne si ridicadu-le ne-am dus spre casa. Ne-am inteles san e intalnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasa, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, imi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sormea si mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul si am trezit-o pe sormea… Mi-a spart fata, am incercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap in gura, cu castile in urechi. Canta ceva oribil! I want to die.
15:10- pe la sormea au trecut niste tovarasi, am pus gecile pe mine si am inceput sa ma bata cu piciorele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul in gramada de haine si dupa gemetele scoase de mine si-a dat seama ca e cineva acolo
15:30- Mama m-a dezlegat si m-a trimis dupa paine.
16:00- Stau la alimentara la coada, langa mine stau niste baieti cheliosi si se uita ciudat la mine. (cred ca ma invidiaza ca am atatea insigne tari)
16:10- M-au batut, mi-au luat banii, am incercat sa ma ridic , mi-a cazut o insigna, am agatat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasa, mama m-a batut si s-a dus dupa paine. @!#$ happens.
16:30- Am intarziat la intalnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis ca nu mai sunt tru.
16:37- Mi-a cazut o insigna.
16:40- Ne-am impacat cu emokids. Stam si plangem.
16:55- A trecut un punkist pe langa noi. I-am zis ca e un dobitoc si sa se duca in p***** noastre. Si tot grupul nostrum (25 de personae) l-am batut! Ce adevarati suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkisti si ne-au batut rau de tot. ce prosti, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunam marunt pentru bere. (upi! Ce tru suntem)
17:32- Vanzatoarea nu vroia sa ne dea bere.
17:35- Am reusit sa o convingem pe vanzatoare sa ne dea bere, am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru de cat toti!)
17:50- Vroiam sa deschidem, a venit sora mea si inca 4 punkisti, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe strada, am inceput sa ma dau la ele, au venit in spre mine si mi-au zis ca sunt un virgin neputincios , si sa le las in pace de poponar infect ce sunt… ce sexy sunt, ele sigur ma vor si ma invidiaza, ptentru ca am machiajul mai tru!!!
18:15- Vova ne-a zis ca e virgin si a intrat in depresie.
18:20- Am vazut o nunta, alexandru a zisca mireasa e imbracata in alb pentru ca e… (am hotarat san e imbracam de maine numai in alb).
18:30- Am ajuns acasa, am mancat, si m-am dus sa ma uit la desene.
17:00- S-au terminat desenele si m-am asezat sa imi scriu ultimul ravas.
17:20- Ascult tokio hotel, e o formatie emo…
19:00- a venit surioara mea mai mica, m-a batut si a plecat…
21:00- Mama mi-a zis sa ma culc. “mama am deja 17 ani, pot sa ma rad pe picioare?”
21:05- M-a batut mama la fund. Stau in pat si incerc sa adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot sa adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.

emo kid

ieri am fost suparata toata ziua pentru ca eu nu pot sa fiu emo kid! vreau si eu sa fiu emo!!!! da' cum sa mai fiu kid cand am 27 de ani??? ah, ce ma oftica timpul asta, varsta, ridurile si fondul de ten care nu le acopera! bine ca's plina de cosuri, ca macar asa aduc a puberta. in fine... nu stiu daca de asta trebuie sa ma bucur sau nu...

acum trei zile am plecat de la serviciu hotarata sa ma duc direct sa ma tund. nu ma mai suportam asa, mi se parea ca parul meu e cel mai naspa din lume si daca nu schimb ceva la el il smulg cu totul. am intrat ca fulgerul in coafor si am intrebat de coafeza mea. cica nu e. si abia peste doua zile intra in tura. sa imi faca programare? doua zile? cine mai sta sa astepte doua zile? eu nu!

m-am dus acasa, am luat foarfeca (sau foarfecele, daca e sa vorbim corect) si tzaca-paca, gata fata! in mai putin de 5 minute ma uitam in oglinda si observam cu stupoare efectul impulsului meu creator. mi-am ciopartit efectiv o parte din breton, destul de adanc inspre crestetul capului, iar acum am un smoc de par taiat cu barda, rasculat in toate directiile. ei...asta e! ce mai pot sa fac? daca asta a iesit, asta sunt!

a doua zi am aflat si eu ca m-am tuns emo! :))

m-am bucurat eu ce m-am bucurat de aceasta intorsatura neasteptata a situatiei, pana mi-am dat seama ca vreau mai mult! (stii, asa se intampla de obicei... esti fericit pana te loveste ca nu ti-e suficienta fericirea asta. Doamne, ce prosti suntem!) mai mult emo! si uite de aici nefericirea..

nu-i corect! de ce sunt conditionata de varsta? de ce oamenii de 14 ani se imbraca intr-un fel si cei de 27 in altul? de ce eu, la 27 de ani, nu ma mai pot imbraca "emo"? :) vorba vine! ca de fapt, emo/ ne-emo, eu ma imbrac ca o nebuna oricum. cert e ca uneori imi vine sa ma imbarc spre spania si sa umblu o saptamana imbracata cum simt eu si sa cutreier strazile fara sa se holbeze nimeni la mine si mai ales, fara sa ma simt ca o inadaptata. inadaptata la varsta mea. pentru ca stiu ca asta sunt. :(

iar poza de mai sus este wallpaper-ul pe care il am pe pc-ul de la serviciu! :)

9 mai 2008

a trecut. asteptat 8 ani de zile... acest 9 mai doua mii ooooooopt si si-a permis sa treaca atat de banal. ma bucur doar ca am dus pana la capat nebunia a doi copii care se iubeau. dar in mod cert, de astazi, ma las de nostalgia zilelor in care "s-ar fi implinit...." tz ani de cand ne-am cunoscut.

si o concluzie trista: lucrurile pe care le astepti foarte mult timp contin intrinsec dezamagirea. :(

au mai ramas Salsa si Barcelona.

ruleta

am ajuns iar in punctul in care ma aflam acum vreo luna, o luna si ceva, cand ma intrebam daca nu cumva sunt nebuna de ma simt atat de... fericita, fara nici cel mai mic motiv. nu gasesc alt cuvant decat "fericita". poate e prea mult spus. daca stii tu altul mai bun care sa cuprinda il el euforie, zambet, pasul strengarului, energie, dezinvoltura, betie de mirosuri... te rog sa mi-l spui.

da, poate ca nu e fericire, dar e ceva ce-mi place al naibii de mult. data trecuta cand m-am simtit asa avem intuitia ca traiesc o premonitie si ca fericirea adevarata (a se citi justificata) ma pandeste. :) ei, n-a fost sa fie, asa ca mi-am invatat lectia si nu mai astept nimic de dupa colt, nicio fericire intemeiata, ba chiar ma "grabesc" sa ma bucur de tot ce apuc, sa insfac mirosuri de salcam si culori de apus pe cladiri, pentru ca nu stiu daca maine nu cumva o sa ma ofilesc din nou si o sa pierd tot.

mi s-a facut foarte dor de agronomie. acolo eram mereu fericita. agronomia mea frumoasa, cu miros de tei si prietenie. agronomia iubirilor mele.

acum opt ani, exact pe vremea asta, admiram primavara agronomiei in tristete. habar nu aveam ce mare fericire ma va lovi doar peste cateva zile! ce chestie... traim fara sa avem habar ca poate maine viata noatra se va schimba complet. maine in bine, binele in rau, raul in suferinta, suferinta in uitare, uitarea in prezent, prezentul in viata si viata in dragoste. si de la capat! :)

sunt asezata pe acul unei rulete. habar n-am unde se va opri de data asta, dar imi place la nebunie ameteala asta pe care mi-o provoaca rotirea.

putin mai libera

cand ziceam ca trebuie sa pastrez anumite lucruri din mine, care sa ma ajute sa supravietuiesc, nu m-am referit la jignirile si injuraturile cu care mi-am facut o reputatie candva! dar intr-adevar am nevoie sa ma accept in anumite aspecte si sa ma respect asa cum sunt, daca vreau sa am pace cu mine. chiar daca nu voi tipa, voi spune din nou ce am zis! fara intentia de a jigni, voi spune exact ce gandesc si ce simt, iar daca asta intamplator suna jignitor pentru anumiti oameni, vreau sa le amintesc ca spun ce vreau pe blogul meu, tocmai ca sa nu le spun lor in fata! iar in mintea mea la fel! gandurile urate, cuvintele si mai urate, trezite de oameni urati, evident, vor fi libere din nou!

m-am chinuit atat timp sa imi reprim orice gand urat, din dorinta mea de a a-mi gasi linistea, de a fi impacata. m-am chinuit sa iert, cand ma inca ma durea fiecare celula si clocotea in mine furia, si sa uit cand imi zvacneau tamplele de atatea amintiri care imi faceau sila. nici urma de liniste in asta! si atunci poate ca e mai bine sa las lucrurile sa curga firesc, sa nu ma mai oblig sa iert acum, sa nu imi mai blochez amintirile urate, sa nu ma mai simt vinovata pentru imi vine sa il injur sau sa-i scuip in fata scarba pe care mi-a provocat-o sau sa-i enumar categoriile in care le-am incadrat. in mintea mea, atat!

la urma urmei, daca ar fi fost un print acum as visa povesti, dar pentru ca a fost o broasca, nu-mi ramane decat sa ma scarpin de raie!

de iertat, sunt singura ca il voi ierta odata, asa cum am iertat si pe altii, cand voi fi atat de fericita incat nimic rau nu va mai avea loc in mine. cand voi iubi din nou. pana atunci, uite ca imi dau voie sa spun: esti un cacat invelit in poleiala!

primul pas

A trecut si Pastele. la mine s-a terminat exact in noaptea de Inviere. din pacate m-am regasit foarte greu dupa iesirea din post; m-am simtit ca si cand as fi fost aruncata din nou in lumea nimicurilor nimicitoare, lasata de capul meu, sa ma descurc. saptamana care a urmat am ratacit. la propriu. a fost in mine o izbire de toti peretii, revolta, sentimentul ca orice as face tot nu e bine si deci ca totul e inutil si epuizant. senzatia ca se scurge din mine Adevarul si ca raman singura, suspendata peste o prapastie prea mare ca sa ma mai pot agata de ceva sa ma intorc. mi-am pierdut si puterea de a ma ruga si voita si nazuinta si am ramas doar cu spaima goala ca vreau dar nu pot.

am fost la mare pentru ca mi-era dor de libertate. poti fugi de multe, dar nu si de ganduri. libera cu vantul si nisipul si apa am ramas impietrita in mine. si abia la intoarcere, sub o ploaie cu pietre, am realizat ca ma bucur de libertate in fiecare clipa, dar am nevoie de eliberare. ca de un viciu. trebuie sa ma las, asa cum m-am lasat si de fumat si de alte lucruri care nu imi aduceau nimic bun.

aseara m-am certat foarte rau cu cristi. nu imi vine sa cred in ce hal am tipat si ce am putut sa zic. nu am mai tipat de o vesnicie, iar cuvintele mi le-am masurat si ingradit de cateva luni bune, incat nici nu credeam ca mai sunt in mine. erau! si proprabil ca si ele simteau nevoia sa se elibereze. sau sa ma elibereze. aveam nevoie de o descatusare, cred eu, poate pentru ca dincolo de tot ceea ce am reusit sa fac din mine, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt totusi eu, irina cea impulsiva, cea care spunea dintr-o suflare tot ce-i venea in cap, asa cum ii venea, acid si jignitor de multe ori, crud, orb, dar atat de racoritor pentru ea. am reprimat-o, dar nu am putut sa o ucid, iar acum am realizat ca nici nu trebuie, pentru ca face parte din mine. sunt lucruri pe care trebuie sa le pastrez, tocmai ca sa reusesc sa fiu consecventa in schimbare. trebuie sa pastrez acele lucruri care ma ajuta sa supravietuiesc. am nevoie de echilibru, pentru ca sunt prea mica pentru marele pe care il caut, iar trecerea de la o extrema la alta ma poate arunca imediat in prapastie. dezmagirea e marginea ei, iar deznadejdea abisul.

ceea ce mi-a zis cristi si singurul lucru cu care am ramas din toata discutia noastra urlata este ca cel mai bine ar fi sa merg la un psiholog. imediat am facut legatura cu palida revelatie pe care am avut-o cand ma intorceam de la mare - trebuie sa "ma las". cuvintele prietenului meu mi-au trecut ca un bici subtire peste fata si intr-o secunda au dat o forma gandurilor mele pe care nu reuseam sa le exprim. deci admit ca am o problema, iar cand ai o problema in fata careia te vezi neputincios cel mai bine este, intr-adevar, sa ceri ajutor.

acum sunt la inceput. abia mi-am recunoscut problema - un soi de dependenta. si, asa cum i-am spus si lui cristi aseara, daca singura nu ii fac fata, voi merge la specialist. dar intai voi incerca sa o infrunt, prin fortele mele si intoarsa cu privirea spre cer.