joi, 19 iunie 2008

vara mea de tei

cam de o saptamana traiam cu teama asta. si aseara s-a intamplat. am iesit din cladirea in care lucrez, am pasit alintata de aerul cald de vara si am inspirat adanc, cu emotie, dornica sa mai simt o data. macar o data, te rog, inca o data. inspir. nimic.

astazi nu mai miroase a tei. tristuta.

stai sa trec de colt, mai am o speranta, stiu eu acolo un loc'sor unde se simte de fiecare data. mmmm... o adiere molcoma, dulceaga si grabita mi-a curs dinspre nari in inima, mi-a influturat stomacul, mi-a deschis palmele si mi-a inchis ochii, ca sa cuprind totul si sa pastrez in mine. scumpul meu miros de tei... cate clipe de fericire mi-a oferit!

ce tristete. ma uit cum a trecut si vara asta, cu florile de tei care mi se lipesc de picioare.
cum, abia a inceput? si eu de ce simt ca s-a dus? probabil pentru ca nu o traiesc.

si astazi mai pica una dintre teoriile mele. sunt un om cu teorii. acum cativa ani avem una la care tineam foarte tare: a Trai inseamna a Simti. uite ca acum simt, simt totul, simt total, simt si ma minunez ca simt, simt si multumesc ca simt. simt. simt. simt. si totusi nu traiesc.

daca a Trai nu mai inseamna a Simti, oare ce inseamna? sa fie oare "a iubi"?

Niciun comentariu: