marți, 15 iulie 2008

aripa de sub carapace

ma simt o ca scoica. mica, alunecoasa, rece, anxioasa sub carapacea ei, cu sufletul gri ca plamanul unui fumator pasiv.

pe unde-oi mai fi? pe ce tarmuri pustii de asfalt? pe unde-oi fi ramas? pe fundul carei mari moarte, sub talpa curentilor care nu ma mai lasa sa ma ridic... cand oi avea de gand sa ma intorc? am de gand, da, de asta sunt sigura.

mi-e dor de mine. calda, tandra, jucausa. vesela, ametita de fericire si de mirosul aerului, alergand din floare in floare. dormind in brate, trezindu-ma zambind, iubind. iubind. iubind. iubita. ah, ce dor imi e!

niciodata pana acum nu m-am simtit atat de stringent lipsita de libertate. am pierdut complet controlul asupra mea. habar n-am cum functionez si de ce. tot ce stiu e ca de ceva vreme ma tot zbat sa gasesc solutii sa ies din starea asta. si tot ce fac pentru asta fac - sa gasesc solutii, incercand sa ies din starea asta de cacat. m-am saturat sa plang ca o pizda proasta de 5 ori pe zi, din doua in doua zile, fara sa am macar un motiv concret pentru plansul meu. practic plang pentru ca imi vine sa plang, plang de ciuda ca imi vine sa plang, plang pentru ca nu stiu de ce imi vine sa plang si cu toate asta in mod cert exact asta imi vine sa fac! asa ca plang. si ma rog sa se intample ceva, orice, sa ma scoata din starea asta, si ceva-ul ala nu mai vine, iar eu il tot caut, si insist, sunt datoare sa incerc totul, chiar si sa ma miorlai sa-l induplec pe ghetarul ala egoist sa-mi dea o palma care poate m-ar trezi.

sunt constienta de privelistea patetica pe care o ofer. adevarul meu e ca eu nu ma simt asa. doar inversunata sa ies din prapastia asta. sa fiu libera din nou. mi-e dor de mine puternica, stapana. si voi fi. mai puternica si mai stapana cu atat mai mult cu cat voi reusi fara sa platesc tribut integritatii mele spirituale. ok.. o sacrific pe cea psihica momentan. :) dar la final voi fi fericita ca am reusit de data asta fara eschivari facile. nu barbati-tampon, nu alcool, nu tigari, nu nimic. nici macar un porro in vacanta.

pentru ca nu vreau sa bag pe nimeni in depresii cu scrierile mele de pe marginea nebuniei, o sa renunt o vreme la blog.

voi reveni cand voi fi din nou eu. stiu ca nu toate scoicile ascund o perla, dar eu cred ca din cele care invata sa se deschida se ridica spre cer pescarusi.

Un comentariu:

LiaLia spunea...

Irinuca, sa ai si tu un concediu minunat, plin de soare, de lumina, de bucurie, sa iti creasca aripi colorate de fluture, sa zambesti non-stop si musai ne intlnim dupa pentru schimb de impresii :) Pupici