ceea ce vreau sa spun nu este o critica la adresa unor oameni din viata mea, ci demonstratia unei concluzii pe care am tras-o de curand si pe care m-am incapatanat sa o ignor pana acum cateva minute.
ma intreb ce mai inteleg oamenii prin "grija"... aud destul de des "imi fac griji pentru tine", am auzit chiar mai des "imi pasa de tine", "tin la tine", "te iubesc" ba chiar si un "orice relatie va fi intre noi, vreau sa stii ca voi fi mereu langa tine"(ce-o fi fost in capul tau cand ai zis asta???)
am auzit cuvintele, dar prea rar am simtit continutul lor manifest.
am trait niste diferente atat de mari intre vorbele pe care mi le-ati spus si lucrurile pe care le-ati facut efectiv din grija pentru mine, incat nu mai stiu daca "grija" are si o forma concreta, in spatele celor 5 litere care o alcatuiesc. sau poate ca exista undeva o granita dincolo de care, brusc, grija nu se mai manifesta. sau poate niste conditii de existenta... pe care evident ca nu mi le-a specificat nimeni. nimeni nu m-a anuntat care e punctul in care se sfarseste grija sau care sunt limitele, cat de inguste, in care se manifesta. nimeni nu mi-a zis cam cat dureaza "mereu", dar m-a lasat sa ma prind singura ca, de buna seama, "mereu" e un timp finit.
sunt derutata de-a dreptul. nu inteleg cum poti fi ingrijorata ca sunt in pericol sa devin emo-kid doar pentru ca am scris un text pe blog, dar nu ai considerat sa-ti faci griji vazand ca prietenul meu ma insala. in propria mea casa. la propria mea petrecere. cu propria mea prietena. poate ca daca prietena nu ai fi fost chiar tu ti-ai fi facut griji... deci asta trebuie sa fi fost conditia-limita de manifestare a grijii tale. acum, vad ca intri periodic sa vezi ce mai scriu, dar nu am primit de la tine nici macar un semnal firav ca ti-ar pasa. in schimb, ma bucur ca iti sunt utila si iti asigur un subiect pentru juma' de ora de conversatie cu alti oameni, la fel de preocupati de soarta mea ca si tine. oameni pentru care, din cate imi amintesc, nu eram decat una dintre "proastele alea de la doi". nu va inteleg... m-am desteptat eu intre timp sau voi chiar nu aveti ce face cu timpul vostru?
derutata eram si putin mai devreme, incercand sa-mi dau seama ce naibii mai ramane din "orice" (rupt din "fac orice") dupa ce incepi sa tai- pe-aia c-o fi, pe-ailalta c-o-mparti... pana m-am prins ca "orice-ul" are si el limitele lui. in esenta, nu trebuie sa lezeze mandria personala a celui care atat de marinimos ti-l ofera. ok, am inteles ca data viitoare cand voi cere ajutorul trebuie sa fiu atenta sa cer lucruri onorabile.
sau mai bine ma intorc la concluzia mea: cand ai nevoie de ajutor, nu oamenilor trebuie sa-l ceri.
ps: ultimul post continea spre sfarsit un semnal S.O.S. adresat fostului care ma invata odinioara ce inseamna "mereu". a crezut cineva, vreo clipa macar, ca va depune efortul de a tasta 3 cuvinte stiind ca prin asta imi face mie un bine? mda... banuiam. doar eu, in infinita mea naivitate. (ma gandeam ca ai ajuns la gradul de nepasare in care nu-ti mai foloseste la nimic nefericirea mea. dar se pare ca nici de nepasare nu esti capabil.)
ma intreb ce mai inteleg oamenii prin "grija"... aud destul de des "imi fac griji pentru tine", am auzit chiar mai des "imi pasa de tine", "tin la tine", "te iubesc" ba chiar si un "orice relatie va fi intre noi, vreau sa stii ca voi fi mereu langa tine"(ce-o fi fost in capul tau cand ai zis asta???)
am auzit cuvintele, dar prea rar am simtit continutul lor manifest.
am trait niste diferente atat de mari intre vorbele pe care mi le-ati spus si lucrurile pe care le-ati facut efectiv din grija pentru mine, incat nu mai stiu daca "grija" are si o forma concreta, in spatele celor 5 litere care o alcatuiesc. sau poate ca exista undeva o granita dincolo de care, brusc, grija nu se mai manifesta. sau poate niste conditii de existenta... pe care evident ca nu mi le-a specificat nimeni. nimeni nu m-a anuntat care e punctul in care se sfarseste grija sau care sunt limitele, cat de inguste, in care se manifesta. nimeni nu mi-a zis cam cat dureaza "mereu", dar m-a lasat sa ma prind singura ca, de buna seama, "mereu" e un timp finit.
sunt derutata de-a dreptul. nu inteleg cum poti fi ingrijorata ca sunt in pericol sa devin emo-kid doar pentru ca am scris un text pe blog, dar nu ai considerat sa-ti faci griji vazand ca prietenul meu ma insala. in propria mea casa. la propria mea petrecere. cu propria mea prietena. poate ca daca prietena nu ai fi fost chiar tu ti-ai fi facut griji... deci asta trebuie sa fi fost conditia-limita de manifestare a grijii tale. acum, vad ca intri periodic sa vezi ce mai scriu, dar nu am primit de la tine nici macar un semnal firav ca ti-ar pasa. in schimb, ma bucur ca iti sunt utila si iti asigur un subiect pentru juma' de ora de conversatie cu alti oameni, la fel de preocupati de soarta mea ca si tine. oameni pentru care, din cate imi amintesc, nu eram decat una dintre "proastele alea de la doi". nu va inteleg... m-am desteptat eu intre timp sau voi chiar nu aveti ce face cu timpul vostru?
derutata eram si putin mai devreme, incercand sa-mi dau seama ce naibii mai ramane din "orice" (rupt din "fac orice") dupa ce incepi sa tai- pe-aia c-o fi, pe-ailalta c-o-mparti... pana m-am prins ca "orice-ul" are si el limitele lui. in esenta, nu trebuie sa lezeze mandria personala a celui care atat de marinimos ti-l ofera. ok, am inteles ca data viitoare cand voi cere ajutorul trebuie sa fiu atenta sa cer lucruri onorabile.
sau mai bine ma intorc la concluzia mea: cand ai nevoie de ajutor, nu oamenilor trebuie sa-l ceri.
ps: ultimul post continea spre sfarsit un semnal S.O.S. adresat fostului care ma invata odinioara ce inseamna "mereu". a crezut cineva, vreo clipa macar, ca va depune efortul de a tasta 3 cuvinte stiind ca prin asta imi face mie un bine? mda... banuiam. doar eu, in infinita mea naivitate. (ma gandeam ca ai ajuns la gradul de nepasare in care nu-ti mai foloseste la nimic nefericirea mea. dar se pare ca nici de nepasare nu esti capabil.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu