cand ziceam ca trebuie sa pastrez anumite lucruri din mine, care sa ma ajute sa supravietuiesc, nu m-am referit la jignirile si injuraturile cu care mi-am facut o reputatie candva! dar intr-adevar am nevoie sa ma accept in anumite aspecte si sa ma respect asa cum sunt, daca vreau sa am pace cu mine. chiar daca nu voi tipa, voi spune din nou ce am zis! fara intentia de a jigni, voi spune exact ce gandesc si ce simt, iar daca asta intamplator suna jignitor pentru anumiti oameni, vreau sa le amintesc ca spun ce vreau pe blogul meu, tocmai ca sa nu le spun lor in fata! iar in mintea mea la fel! gandurile urate, cuvintele si mai urate, trezite de oameni urati, evident, vor fi libere din nou!
m-am chinuit atat timp sa imi reprim orice gand urat, din dorinta mea de a a-mi gasi linistea, de a fi impacata. m-am chinuit sa iert, cand ma inca ma durea fiecare celula si clocotea in mine furia, si sa uit cand imi zvacneau tamplele de atatea amintiri care imi faceau sila. nici urma de liniste in asta! si atunci poate ca e mai bine sa las lucrurile sa curga firesc, sa nu ma mai oblig sa iert acum, sa nu imi mai blochez amintirile urate, sa nu ma mai simt vinovata pentru imi vine sa il injur sau sa-i scuip in fata scarba pe care mi-a provocat-o sau sa-i enumar categoriile in care le-am incadrat. in mintea mea, atat!
la urma urmei, daca ar fi fost un print acum as visa povesti, dar pentru ca a fost o broasca, nu-mi ramane decat sa ma scarpin de raie!
de iertat, sunt singura ca il voi ierta odata, asa cum am iertat si pe altii, cand voi fi atat de fericita incat nimic rau nu va mai avea loc in mine. cand voi iubi din nou. pana atunci, uite ca imi dau voie sa spun: esti un cacat invelit in poleiala!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu