"de ce atunci cand o relatie intra in monotonie, femeia nu face nimic pentru a iesi din ea si ulterior da vina pe barbat ca nu a facut nimic? dar ea nu-si asuma nici un rol. de parca doar barbatul ar fi responsabil..."
pentru ca ea traieste cu iluzia ca face!
:)
raportat la capitolul nemultumiri intr-o relatie, femeia e cea care isi asuma rolul de a le exprima. voi, barbatii, va manifestati cu totul altfel in fata nemultumirii. sincer, nu stiu ce e in capul vostru in realitate, dar din dreptul nostru se vede ca pe voi chiar nu va preocupa. ca ignorati problemele si aveti impresia ca asta le face sa dispara. (iti suna cunoscuta formularea asta, nu?) si in fata unei asemenea erori cum va asteptati sa reactionam noi? evident ca vom fi mereu cu markerul fosforescent la indemana si cu portavocea la subrat, pregatite sa va aratam tot ce NU faceti. si crede-ma, sunt atat de multe, incat ne consuma tot timpul, inclusiv pe cel pe care l-am putea folosi ca sa facem si noi ceva. alt-ceva! ca "ceva"deja facem: problematizam! ;)
o problema recunoscuta e pe jumatate rezolvata, nu? :)
vezi tu... voi, cu atitudinea voastra vesnic mi-se-rupista si cu fuga isterica de "discutii", creati o zona de nisipuri miscatoare in jurul vostru. un barbat inteligent ar fi inteles pana acum ca daca cel putin ar parea responsabil fata de relatia aia, care pana la urma e un bun comun, nu?, fata nu s-ar mai simti indreptatita sa stea cu gura pe el si poate asa, lipsita de ocupatia ei predilecta, s-ar apuca, de exemplu, sa puna in aplicare milioanele de "sfaturi pentru alungarea monotoniei din cuplu", pe care le-a citit de milioane de ori, in milioanele de reviste pentru femei, care abunda in articole de genul asta, parca special pentru a ne crea frustrari: "da' de ce numai noi sa facem??? ia sa mai faca si ei!" :)
ah, viata asta, e plina de cercuri vicioase!
in ultima instanta, minimul efort de implicare de care ai putea sa fii si tu capabil ar fi sa ii atragi fetei atentia ca problema monotoniei trebuie rezolvata in doi. dar evita sa pornesti un conflict, pentru ca il vei pierde! spre deosebire de tine, care te-ai gandit toata ziua doar la ultimul meci pe care l-au pierdut boii aia, ea are in minte o lista clara si proaspata de argumente impotriva ta. o sugestie de abordare, care s-ar putea sa fie benefica relatiei, ar fi sa ii spui: "draga mea, ai dreptate! trebuie sa facem ceva! uite, iti promit ca de azi inainte vei fi un model pentru mine si tot ce vei face tu voi face si eu! nu o sa ma las cu nimic mai prejos!" eu zic ca te scoti cu asta! :)
ti-am raspuns la intrebare, mai in gluma, mai in serios, fara ipocrizie. dar sa nu crezi ca n-am remarcat capcana formularii. cum scopul jocului nostru e sa ne raspundem la intrebari si NU sa ne contrazicem, am plecat de la ipoteza ta, cum ca femeile nu fac nimic pentru a evita monotonia. dar ca sa fiu sincera, din cate mai cunosc si eu, unele chiar se agita, sarmanele. nu intotdeauna gasesc si cele mai eficiente metode, e adevarat. plus ca de regula se confrunta cu un "public" nereceptiv. :)
te-ai prins, in cele din urma tot voi sunteti vinovati. :)
PS: si noi suntem curioase sa stim mecanismele mintii voastre ciudate. deci, esti invitatul meu sa ne lamuresti. "Cupidon si tainele barbatilor"
luni, 31 martie 2008
duminică, 30 martie 2008
Azi
"Cand te duci seara la culcare,
Sa-ti pui o mana sub obraz
Si sa te-ntrebi cu ingrijorare:
Ce am facut eu oare azi?"
Mai tineti minte? :)
Azi mi-am adus aminte de copilarie.
Azi am inteles ca si la 27 de ani poti sa iti faci prieteni de 12.
Azi am dovedit ca la "respecatabila" varsta inca mai stiu sa dau cu piciorul in minge.
Azi am retrait momentul in care "te cheama copiii pe-afara."
Azi mi-a fost dor sa ii cer voie mamei sa ies.
Azi am aflat ca vecinul ursuz, vesnic deranjat de cei care bat mingea in fata blocului, este un personaj ubicuu si nemuritor.
Azi am remarcat ca ratustele plutesc pe lac in perechi.
Azi mi-am ales copacelul meu frumos mirositor.
Azi mi s-a parut ca si cel mai urat barbat de pe planeta este frumos cand este tata.
Azi am vazut cum parintii nu-i pot rezita lui Mihaita, care vrea neaparat sa mearga in directia opusa, atunci cand argumenteaza ca vrea sa ajunga la iarba "sa-i simta mirosul".
Azi a fost primavara!
Si desi mi-am dat ocazia sa constat ca mi-am conservat intacta capacitatea de a fi dezamagita, astazi am simtit frumos. Ma bag la nani, sa visez la fel.
Sa-ti pui o mana sub obraz
Si sa te-ntrebi cu ingrijorare:
Ce am facut eu oare azi?"
Mai tineti minte? :)
Azi mi-am adus aminte de copilarie.
Azi am inteles ca si la 27 de ani poti sa iti faci prieteni de 12.
Azi am dovedit ca la "respecatabila" varsta inca mai stiu sa dau cu piciorul in minge.
Azi am retrait momentul in care "te cheama copiii pe-afara."
Azi mi-a fost dor sa ii cer voie mamei sa ies.
Azi am aflat ca vecinul ursuz, vesnic deranjat de cei care bat mingea in fata blocului, este un personaj ubicuu si nemuritor.
Azi am remarcat ca ratustele plutesc pe lac in perechi.
Azi mi-am ales copacelul meu frumos mirositor.
Azi mi s-a parut ca si cel mai urat barbat de pe planeta este frumos cand este tata.
Azi am vazut cum parintii nu-i pot rezita lui Mihaita, care vrea neaparat sa mearga in directia opusa, atunci cand argumenteaza ca vrea sa ajunga la iarba "sa-i simta mirosul".
Azi a fost primavara!
Si desi mi-am dat ocazia sa constat ca mi-am conservat intacta capacitatea de a fi dezamagita, astazi am simtit frumos. Ma bag la nani, sa visez la fel.
sâmbătă, 29 martie 2008
o piatra de ajutor
am aflat si eu recent ca intr-o anumita perioada, implicata fiind intr-o anumita relatie (pe care, ce-i drept, n-as pune-o la panoul de onoare) inspiram unei prietene apropiate nici mai mult nici mai putin decat mila. si s-a trezit acum, la cateva luni de cand i s-au estompat nobilele sentimente, sa-mi spuna. si nici macar acum cu bune intentii, ci pentru ca am enervat-o eu cu niste comentarii ceva mai greu de digerat.
astazi am fost la coafor. analizandu-mi fugitiv parul, domnisoara coafeza a tinut sa remarce ca am o culoare foarte "ciudata". bun, o schimbam! si in mai putin de o ora s-a dus pe apa sambetei blondul meu chinuit, obtinut cu multe stradanii si cu sacrificii vizibile pe la varfuri. in timp ce-mi admira noua culoare, ca doar na... buna, rea, era opera ei!, aceeasi domnisoara a simtit ca este momentul sa fie sincera: "sa stiti ca de fapt culoarea pe care o aveati era foarte urata."
:)
de ce ii apuca pe toti sinceritatea atunci cand nu mai serveste la nimic???
n-am pretentii de la o coafeza care ma vede pentru prima oara in viata, dar cand vine vorba de prietenii mei ma astept la o doza mai mare de transparenta a gandurilor, chiar si a celor pe care cred ei ca nu mi-ar placea prea tare sa le stiu.
citeam de curand ca uneori Dumnezeu permite oamenilor sa ne spuna lucruri "urate" tocmai pentru a ne deschide ochii, pentru a ne face un bine, fiindca doar asa ni se da posibilitatea sa ne vedem niste defecte de care altfel nu am fi devenit niciodata constienti. invatamantul de tras de aici ar fi ca nu trebuie sa ne grabim sa ii desconsideram pe cei ce ne "jignesc" sau ne aduc reprosuri, ci sa ne gandim ca un sambure de adevar poate exista sub coaja dura. si e spre binele nostru sa-l cunoastem. ar fi mai intelept sa ne delimitam de neplacerea momentului si sa gasim curajul de a privi in noi, prin crapatura deschisa de cuvintele ce ne-au lovit, sa mijim putin ochii pana se obisnuiesc cu intunericul si apoi sa incercam sa facem lumina.
am plecat la drum inarmata cu o lanterna. speolog amator. coborata cu pasi sovaitori in propria-mi pestera, ma gandesc ca orice spartura in zid, facuta pe dinafara, ar fi o raza de lumina pretioasa. mi-ar prinde bine un ajutor. deci, dragii mei prieteni, luati piatra si loviti! puternic si repetat, caci uneori sunt atat de prinsa in mine incat nu vad si nu aud nimic. insistati, va rog. stiti bine ca pe intuneric ma ratacesc adesea..
astazi am fost la coafor. analizandu-mi fugitiv parul, domnisoara coafeza a tinut sa remarce ca am o culoare foarte "ciudata". bun, o schimbam! si in mai putin de o ora s-a dus pe apa sambetei blondul meu chinuit, obtinut cu multe stradanii si cu sacrificii vizibile pe la varfuri. in timp ce-mi admira noua culoare, ca doar na... buna, rea, era opera ei!, aceeasi domnisoara a simtit ca este momentul sa fie sincera: "sa stiti ca de fapt culoarea pe care o aveati era foarte urata."
:)
de ce ii apuca pe toti sinceritatea atunci cand nu mai serveste la nimic???
n-am pretentii de la o coafeza care ma vede pentru prima oara in viata, dar cand vine vorba de prietenii mei ma astept la o doza mai mare de transparenta a gandurilor, chiar si a celor pe care cred ei ca nu mi-ar placea prea tare sa le stiu.
citeam de curand ca uneori Dumnezeu permite oamenilor sa ne spuna lucruri "urate" tocmai pentru a ne deschide ochii, pentru a ne face un bine, fiindca doar asa ni se da posibilitatea sa ne vedem niste defecte de care altfel nu am fi devenit niciodata constienti. invatamantul de tras de aici ar fi ca nu trebuie sa ne grabim sa ii desconsideram pe cei ce ne "jignesc" sau ne aduc reprosuri, ci sa ne gandim ca un sambure de adevar poate exista sub coaja dura. si e spre binele nostru sa-l cunoastem. ar fi mai intelept sa ne delimitam de neplacerea momentului si sa gasim curajul de a privi in noi, prin crapatura deschisa de cuvintele ce ne-au lovit, sa mijim putin ochii pana se obisnuiesc cu intunericul si apoi sa incercam sa facem lumina.
am plecat la drum inarmata cu o lanterna. speolog amator. coborata cu pasi sovaitori in propria-mi pestera, ma gandesc ca orice spartura in zid, facuta pe dinafara, ar fi o raza de lumina pretioasa. mi-ar prinde bine un ajutor. deci, dragii mei prieteni, luati piatra si loviti! puternic si repetat, caci uneori sunt atat de prinsa in mine incat nu vad si nu aud nimic. insistati, va rog. stiti bine ca pe intuneric ma ratacesc adesea..
joi, 27 martie 2008
alte raspunsuri
"si nu numai asta. de ce idioatele vor dupa aceea sa fie amicele fostilor? de ce vor ele sa mai stie ce fac?"
:)
teoretic pentru ca. bla bla. cred ca ai auzit si tu destule explicatii.
in realitate... de regula pentru ca "idioatele" inca nu pot renunta la tine si, constient sau nu, au nevoie sa te aiba aproape intr-un fel sau altul. pentru ca o ruptura totala e greu sau imposibil de acceptat dupa o perioada lunga petrecuta impreuna si macar fizic vor sa te mai stie parte din viata lor.
si daca vor sa stie ce mai faci e pentru ca inca simt ceva pentru tine. mai mult decat preocupare sincera e nevoia lor egoista de a fi in contact cu tine, cel de care le e dor din cand in cand. stai linistit, nu va dura mult! peste cateva luni (nu mai vorbesc de ani) poate sa te loveasca si tramvaiul si nu o sa spuna mai mult decat "saracu'..." si poate doar cele care te-au iubit cu adevarat vor varsa o lacrima. desi ma indoiesc...
in concluzie, eu cred ca "amicitia" asta e doar o manta de vreme rea, o pacaleala de tranzitie pana cand greul despartirii va fi depasit sau pana la impacare, de ce nu? pentru ca daca fata chiar nu mai vrea sa fie cu tine nu are nevoie de nicio amicitie, iar daca ai dezamagit-o nu numai ca barbat, ci si ca om, cu siguranta nu va gasi motive pentru care sa te pastreze in viata ei. nici ca amic, nici ca nimic! :)
personal, nu cred in amicitia sincera dintre fosti, decat poate dupa multi ani de la ruptura, cand cei doi au delimitat foarte clar prezentul de trecut si nu fac decat sa mai schimbe informatii si pareri, ca oricare alti cunoscuti care au impartit candva o bucatica de viata.
PS - uite si un raspuns spontan de la o fata: ca sa se asigure ca urmatoarea e mai naspa si mai proasta decat ea! :))
:)
teoretic pentru ca. bla bla. cred ca ai auzit si tu destule explicatii.
in realitate... de regula pentru ca "idioatele" inca nu pot renunta la tine si, constient sau nu, au nevoie sa te aiba aproape intr-un fel sau altul. pentru ca o ruptura totala e greu sau imposibil de acceptat dupa o perioada lunga petrecuta impreuna si macar fizic vor sa te mai stie parte din viata lor.
si daca vor sa stie ce mai faci e pentru ca inca simt ceva pentru tine. mai mult decat preocupare sincera e nevoia lor egoista de a fi in contact cu tine, cel de care le e dor din cand in cand. stai linistit, nu va dura mult! peste cateva luni (nu mai vorbesc de ani) poate sa te loveasca si tramvaiul si nu o sa spuna mai mult decat "saracu'..." si poate doar cele care te-au iubit cu adevarat vor varsa o lacrima. desi ma indoiesc...
in concluzie, eu cred ca "amicitia" asta e doar o manta de vreme rea, o pacaleala de tranzitie pana cand greul despartirii va fi depasit sau pana la impacare, de ce nu? pentru ca daca fata chiar nu mai vrea sa fie cu tine nu are nevoie de nicio amicitie, iar daca ai dezamagit-o nu numai ca barbat, ci si ca om, cu siguranta nu va gasi motive pentru care sa te pastreze in viata ei. nici ca amic, nici ca nimic! :)
personal, nu cred in amicitia sincera dintre fosti, decat poate dupa multi ani de la ruptura, cand cei doi au delimitat foarte clar prezentul de trecut si nu fac decat sa mai schimbe informatii si pareri, ca oricare alti cunoscuti care au impartit candva o bucatica de viata.
PS - uite si un raspuns spontan de la o fata: ca sa se asigure ca urmatoarea e mai naspa si mai proasta decat ea! :))
raspunsuri pentru Cupidon
"de ce o femeie cand paraseste o relatie trebuie neaparat sa se implice in alta? de ce nu pot sa stea si ele o perioada singure? sa reflecteze... "
dupa ce primul impuls a fost stupida reactie de a muta rapid acuzatia in terenul celui ce a deschis problema "ba barbatii fac asa!", mi-am amintit ca este un rationament gresit si ca reciprocitatea "vinei" nu o anuleaza de nicio parte. asadar... trecand peste riposta initiala, m-am decis sa raspund totusi intrebarii. nu accept generalizarea si ma voi gandi deci la acele femei care chiar faca asta. de ce o fac?
dupa ce primul impuls a fost stupida reactie de a muta rapid acuzatia in terenul celui ce a deschis problema "ba barbatii fac asa!", mi-am amintit ca este un rationament gresit si ca reciprocitatea "vinei" nu o anuleaza de nicio parte. asadar... trecand peste riposta initiala, m-am decis sa raspund totusi intrebarii. nu accept generalizarea si ma voi gandi deci la acele femei care chiar faca asta. de ce o fac?
- relatia pe care a incheiat-o nu mai insemna mare lucru pentru ea, era declarata moarta cu mult inainte sa se termine. fata abia astepta sa scape din prinsoare ca sa inceapa o relatie "adevarata", iar tu, barbatul, erai vazut ca o corvoada, un musafir antipatic si plictisor pe care il conduce incet, dar sigur spre usa, cu batai pe umar care il forteaza sa mai faca un pas, inca unul, inca unul, pana in sfarsit trece pragul. usa se inchide in urma ta intr-o rasuflare de usurare si fata zambeste gandindu-se deja in fata cui se va deschide in curand. usa.
- te-ai purtat urat cu ea cat ati fost impreuna, ai fost un nemernic, ai macinat-o treptat pana a ajuns sa resimta psihic presiunea relatiei cu tine. i-a scazut increderea in sine, se simte devalorizata, absenta si slaba. dar e constienta ca TU ai facut-o sa se simta asa. odata ce ai plecat, prima ei nevoie va fi sa isi revina la ce era odata, iar femeia, prin excelenta, are nevoie de confirmari din exterior. si cea mai rapida solutie pentru reanimarea self-esteem-ului este gasirea unui el care sa o vada asa cum este ea cu adevarat (a se citi "asa cum tu nu ai fost in stare sa o vezi")
- v-ati despartit foarte urat. ai inselat-o sau ai fost un "mincinoprofitor"(ms verow), fata si-a dat seama ca esti zero ca barbat si nu mai are la ce sa reflecteze. scurt.
- sufera. si nu mai vrea. trebuie sa te uite! cui pe cui se scoate, asa ca...
- i-a aparut in cale un tip absolut superb si nu mai are niciun motiv sa il refuze. :)
- pentru ca vrea sa se marite si n-are timp de pierdut! e bine sa faci primul copil inainte de 33 ani ;). fiecare minut conteaza sub presiunea ceasului biologic :)
- deci nu, nu pentru ca sunt niste tarfe nenorocite! alea de obicei nu asteapta sa se termine relatia ca sa fie cu altul! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)