aseara am constatat ca am inceput sa ajung acasa odata cu apusul soarelui. am trecut sa-mi iau ceva de mancare. sunt singura acasa, nu am nimic de mancare, dar pot sa-mi fac ce vreau. am senzatia ca sunt stapana, ca sunt "om mare". ma vad la trecerea de pietoni, cu doua sacose intr-o mana si un aer grav pe figura. da, clar, ma simt om mare. femeie.
e aproape 7. ma intreb daca la ora asta iubitul meu ar trebui sa fie acasa. am decis ca nu. eu ajung prima, el de obicei lucreaza pana pe la 8. deci il astept. cu siguranta voi avea eu cate ceva de facut prin casa pana vine el.
ce senzatie ciudata! imi place.
intru in casa. casa noatra. (?!?!) fac abstractie de colega mea de apartament care gateste o salata de beuf. azi nu o vad, nu are loc in jocul meu. dar miroul il pastrez - imi imaginez ca eu gatesc. ceva rapid, pentru iubitul meu. mie nu mi-e foame; mi-e pofta de cereale cu lapte.
cuprinsa de minunatia acestor lucruri marunte care dintr-o data mi se par fermecatoare, pentru ca sunt parte din viata noastra, imi torn tacticos cereale in castron, deschid frigiderul si scot cutia de lapte. mai avea putin. l-am scurs pana la ultima picatura si n-am reusit sa acopar macar cerealele. am ramas fara lapte!
pun mana pe telefon. "iubitu', in drum spre casa opreste-te si tu si ia o cutie cu lapte, ca s-a terminat. si vino mai repede, ca mi-e dor de tine!"
ma uit in jur. mi-e asa draga casuta asta! miroase frumos, perdelele sunt colorate... deschid muzica si ma horatasc sa calc niste rufe. activitati casnice! sunt mandra de alegerea pe care am facut-o in privinta balsamului de rufe. dupa un an in care am mirosit a bebelusi, m-am gandit sa incerc altceva si sunt bucuroasa ca imi place Cocolino. Calc haine si dansez pe muzica mea spaniola, grabita sa termin inainte sa inceapa Joey.
Il iubesc pe Joey! Imi pregatesc un castron cu pepene galben si ma cocot in pat cu zambetul larg pregatit deja pentru un nou episod de ras. Vai, ce drag imi e Joey! Frumusel si prostovan, sensibil, naiv si incapabil de rautate. Ma intreb ce ar zice iubitul meu daca ar sti de pasiunea mea... S-ar bosumfla in joaca, dar ar zambi in sinea lui. Da.
E 9.30 si abia acum ma anunta dragul de el ca iese in oras cu niste colegi si ajunge tarziu. "Bine, iubitule meu. Sa ma trezesti cand ajungi."
Ma rasfat la dus, apoi in cearsaf, dau din picioare ca pe bicicleta, ca sa profit ca am tot patul la dispozitie. Las geamul deschis sa ma adie vantul.
Pe la 1 noaptea l-am simtit cand s-a bagat langa mine in pat. M-a pupat usor, sa nu ma trezeasca, iar eu m-am lipit imediat de el, linistita, si am adormit din nou.
Azi am citit pe blogul Liei povestea parintilor ei si mi-a placut atat de tare ca mi-au dat lacrimile. Vreau si eu!
Cred ca am devenit femeie. :)
e aproape 7. ma intreb daca la ora asta iubitul meu ar trebui sa fie acasa. am decis ca nu. eu ajung prima, el de obicei lucreaza pana pe la 8. deci il astept. cu siguranta voi avea eu cate ceva de facut prin casa pana vine el.
ce senzatie ciudata! imi place.
intru in casa. casa noatra. (?!?!) fac abstractie de colega mea de apartament care gateste o salata de beuf. azi nu o vad, nu are loc in jocul meu. dar miroul il pastrez - imi imaginez ca eu gatesc. ceva rapid, pentru iubitul meu. mie nu mi-e foame; mi-e pofta de cereale cu lapte.
cuprinsa de minunatia acestor lucruri marunte care dintr-o data mi se par fermecatoare, pentru ca sunt parte din viata noastra, imi torn tacticos cereale in castron, deschid frigiderul si scot cutia de lapte. mai avea putin. l-am scurs pana la ultima picatura si n-am reusit sa acopar macar cerealele. am ramas fara lapte!
pun mana pe telefon. "iubitu', in drum spre casa opreste-te si tu si ia o cutie cu lapte, ca s-a terminat. si vino mai repede, ca mi-e dor de tine!"
ma uit in jur. mi-e asa draga casuta asta! miroase frumos, perdelele sunt colorate... deschid muzica si ma horatasc sa calc niste rufe. activitati casnice! sunt mandra de alegerea pe care am facut-o in privinta balsamului de rufe. dupa un an in care am mirosit a bebelusi, m-am gandit sa incerc altceva si sunt bucuroasa ca imi place Cocolino. Calc haine si dansez pe muzica mea spaniola, grabita sa termin inainte sa inceapa Joey.
Il iubesc pe Joey! Imi pregatesc un castron cu pepene galben si ma cocot in pat cu zambetul larg pregatit deja pentru un nou episod de ras. Vai, ce drag imi e Joey! Frumusel si prostovan, sensibil, naiv si incapabil de rautate. Ma intreb ce ar zice iubitul meu daca ar sti de pasiunea mea... S-ar bosumfla in joaca, dar ar zambi in sinea lui. Da.
E 9.30 si abia acum ma anunta dragul de el ca iese in oras cu niste colegi si ajunge tarziu. "Bine, iubitule meu. Sa ma trezesti cand ajungi."
Ma rasfat la dus, apoi in cearsaf, dau din picioare ca pe bicicleta, ca sa profit ca am tot patul la dispozitie. Las geamul deschis sa ma adie vantul.
Pe la 1 noaptea l-am simtit cand s-a bagat langa mine in pat. M-a pupat usor, sa nu ma trezeasca, iar eu m-am lipit imediat de el, linistita, si am adormit din nou.
Azi am citit pe blogul Liei povestea parintilor ei si mi-a placut atat de tare ca mi-au dat lacrimile. Vreau si eu!
Cred ca am devenit femeie. :)
Un comentariu:
:) Nu-i deloc rau sa fii femeie, macar pentru imaginatia asta romantica ce lor le cam lipseste. M-au intrebat oamenii care e secretul alor mei, cred ca tocmai imperfectiunea relatiei, faptul ca nu au fost atat de "potriviti" la toate. Oricum, cred eu ca lucrurile bune trebuie si cautate, dar si asteptate sa vina/sa se intample. La nunta ta sa stii ca sunt donshoara de onoare! No comments! :P
Trimiteți un comentariu