E ceva ce se intampla. Si nu stiu unde, nici cu cine si spre ce. E ceva in mine care se naste. Sau renaste. Sau doar ma anunta ca ar vrea. Urmeaza. Nu, nu urmeaza. Urmeaza implica viitorul, eu simt acum.
Acumul meu o fi si al lumii? Daca nu… atunci nu va vedea niciodata alta lumina decat a stomacului meu si nici nu va simti alta atingere decat a pleoapelor mele. Cui ii pasa?
Se intampla ceva. Stiu dupa greierii si lacustele zburatoare de dedesubtul (3 D) buricului, dupa caldura ochilor care tind sa mi se inchida a rapire. Si mai e si dilatarea narilor ca o presimtire. O sa miros din nou! Presimt mirosuri! O sa fiu fericita. Mereu sunt fericita cand natura incepe sa miroasa. Vara e mai arida.. asta e! nu pot fi mereu fericita. Dar toamna coboara in mine ca o intuitie, volatil, un miros de copt si auriu care se transforma in corp de indata ce ajunge in mine. In corp de greieri si lacuste verzi si subtiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu