in dar

Am citit in Jurnalul National de ieri.
La 4 ani a compus prima poezie. Acum are 7. Si niste ochi in care vezi toata copilaria. Scrie versuri albe; poezii scurte si pline.

"Iarna mea/ Te iubesc/ Nu ştiu ce să fac/ Dar ştiu unde să merg/ Flori dalbe au căzut pe jos."

"Ochii blînzi/ Pielea-ntristată/ O, nu se poate!/ Îmi aduc de cineva aminte/ Icoană de înger…"

"Dacă noi sîntem mai răi/ O să plece viitorul/ Şi nu o să mai avem/ Nici viitor, nici nimic" sau "Dacă vrei să fii cineva poţi fi, şi dacă vrei / Poţi să fii şi tot ce şi-au imaginat alţi copii"

"Vă imaginaţi vreodată/ Cum e să fii un anotimp?/ Să fii pictor renumit/ Să fii unul dintre cei patru pictori/ şi să fii magician/ şi să faci să se mişte pictura?/ E o minune!" (Pictorii magicieni, 06.01.2008).

Ria, fetiţa fulg – povestea unei fetite care nu şi-a ascultat mama, a ieşit din casă şi… "acum ai devenit o picătură de apă/ Acum ai devenit un fulg/ şi îi spui vîntului/ să te ducă la Soare…"

"Sufletul este în spatele inimii/ şi vorbesc/ Dar în ultima vreme se poartă mai ciudat/ Parcă ascund ceva/ Nu ştiu ce au, dar nu mă bag în vorba lor / şi ascult şi fac linişte/ Dar nu ştiu de ce/ Vor să fac linişte?" (Sufletul şi inima – 05.06.2007)

Il cheama Marcu. Da, ca pe evanghelist.

Multă lume îl întreabă pe Marcu ce îl inspiră. "Nimic", răspunde el candid. "Nu mă inspiră nimic. Le ştiu."

Daca ar fi fost mai mare s-ar fi spus despre el ca are talent. Eu una nu as putea vorbi despre talent la un copil de 4 ani... poate daca era vorba despre desen sau muzica... dar cuvintele atat de profunde pe care le ofera din senin nu pot fi relationate cu talentul. E altceva.
Nu ma indoiesc ca oamenii ar fi in stare sa gaseasca tot felul de variante de explicatii; poate l-ar supune la studii, l-ar baga sub microscop si ar ajunge la concluzia ca are 3 celule in plus, creierul mai gri sau un nerv mai noduros. si ar rasufla usurati ca exista o "explicatie stiintifica".
Copilul stie insa care e adevarul.

"L-am întrebat odată, cînd era mic (în martie 2006 – n.r.) de unde-i vin versurile "povesteste mama lui, Anca Şerbănuţă "şi mi-a dat o explicaţie care m-a lăsat fără răspuns": "Căsătoria este o zi specială pentru părinţi", s-a pornit el, "şi de sus, din cer, vine o lumină întîi la mami în burtică, apoi se transmite la mine şi se transformă în vers de poezie".

"Dar nu toţi copiii spun poezii!", i-am răspuns eu.

"Păi da, dar nici pentru toţi părinţii căsătoria nu e o zi sfîntă. Unii copii sînt buni la joacă, eu am cîştigat la vers de poezie. Copiii văd lumina care vine de la biserică, să ştii de la mine asta!!!!! Eu cînd spun poezia simt lumina."

:)

Nu talent, ci har are acest copil. Iar eu cred ca e un dar pentru parintii lui, care probabil ca au trait ziua casatoriei lor ca pe o adevarata taina, asa cum a lasat Dumnezeu.