e extraordinar... greu de redat... poate chiar imposibil.
atat de viu!
desi e linistite si aproape pustiu, nimic nu e static. exista un "ceva" eteric, osciland intre pamant si aer, ca o rasuflare, care pulseaza de viata. un Sfant Duh al diminetii.
si ca un miracol, Duhul are puterea de a uni totul. e pricipiul integrator al unui peisaj holistic dintr-un tablou impresionist proaspat pictat, in care nu s-au uscat inca vopselele si culorile curg si se intrepatrund si se imbie una pe alta spre nou. noi forme, noi culori, noi idei, viziuni plutitoare.
totul face parte din tot, contururile sunt diluate si - senzatia care m-a inundat pe mine- toate simturile ajung sa se confunde. nu mai stii daca mirosul te ameteste sau culoarea sau atingerea uda a pamantului. stii doar ca la un moment dat te loveste ceva, habar n-ai ce si de unde vine, care te face sa te opresti in loc si sa contempli. incerci sa adulmeci, sa identifici unda care te-a electrizat, sa-i gasesti sursa, dar iti dai seama ca uneori intrebarile nu-si au rostul.
si nici amintirile.
dimineata, in parc, amintirile te lasa sa traiesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu