joi, 24 aprilie 2008

ciocolatzel - partea a doua

4. "Mda, cred ca sunt norocoasa. Sa ma fi vazut acu’ 10 zile ce plangeam si vomitam ca vazusem niste poze ale lui Gigel cu noua lui iubita, la o petrecere, unde se sarutau si dansau, bot in bot. El beat si entuziasmat, ea urata ca porcu`, cu o tufa absolut ridicola de par, cu pielea urrrrata, cu gusa de scrofitza, fara tzate, fara kur si leeeeesinata dupa el.

Jur ca din momentul ala m-am simtit si frumoasa si norocoasa. Un pic ingrijorata ca am iubit un barbat fara gusturi la femei ..
In fine, ca sa nu fiti foarte invidioase, va spun ca Ciocolatzel gateste semipreparate, gen file de peste la gratar si face un pure oribil, in care pune ardei rosu si smantana.
Dar are o dantura perfecta ( e nefumator) si il iert."


5. "Acum, ca sa nu mai fiu offtopic, vreau sa-i transmit Vanesei urmatoarele cugetari scoase din putul gandirii mele:
- un barbat e mai bun decat nici unul, pana gasesti altul
- indiferent cu ce a gresit fata de tine si cat de multe resentimente ai fata de el, probabil ca nu a fost destul de grav ca sa te dezguste. Altfel luai decizia fara sa sughiti.
- nu te desparti inainte de Paste.
- o greseala e o greseala, dar daca nu e un tampit, omul se mai si intelepteste.
- daca stii ca esti de-aia care sufera si se consuma (ca multe dintre noi), incearca sa ai macar o calitate: lipsa de scrupule! :) Deci cauta-ti altul si abia apoi desparte-te.


6. "Si regret cei 30 de ani in care am trait fara sa-l cunosc. Ca sa nu mai spun cat regret ultimii doi ani jumate, in care am tinut cu dintii de Gigel, crezand ca s-au terminat barbatii. Il vedeam ca pe o perla rara iesita dintr-o scoica, in timp ce toata lumea clatina din cap si-mi spunea: "nu e perla din scoica, fata, uite, e margica de la Meli-Melo". Io nu si nu, ca e perla. Acum, va zic: am dat cu ciocanu-n ea si intr-adevar: era de la Meli-Melo.

Inca nu sunt vindecata, fireste, inca nu stiu ce va fi cu Ciocolatzel, pt ca nu i-am descoperit inca defecte (poate e Frankenstein si nu stiu eu). Dar ma simt, lately, atat de importanta, desteapta, femeie si cum mai vreti voi, incat spun cu mana pe inima ca durerea despartirii a meritat.
Ce mi se pare absolut fascinant este ca eu nu tre` sa fac nimic si lui ii place tot ce fac. Si cand vorbesc (ma asculta, OMG!), si cand tac... De altfel, pot vorbi orice cu el (si el e un vorbaret). In pat pot sa fac orice, ca nu se inhiba, ba din contra: imi arde o palmita la fund si-mi zice "frumusete" sau "bunaciune". Are o tinuta dezinvolta si un aer sigur pe el, care ma fac sa ma simt fastacita.
Nu mi-a placut de el, la inceput, pentrut ca se dadea cu un parfum imposibil si a fost foarte insistent. I-am sugerat sa-si schimbe parfumul si sa-si dea mai putin. Si i-am spus ca sunt obisnuita sa am spatiu (muuuuult spatiu) si sa o luam usor. Dar il inteleg si pe el, e singur pe lume (are doar prieteni si aia insurati), s-a complacut intr-o relatie de 6 ani cu o fata pe care nu o iubea... Cum naiba sa nu ma simt speciala?"


deci...

unele au noroc pe lumea asta! si n-oi fi avut eu pana acum, dar cum se termina postul pe bune ca ma bag si eu la un Ciocolatzel, ca tare-mi place cum suna! :)

si am mai ramas cu o intrebare. vizavi de "daca nu e un tampit, omul se mai si intelepteste".... dupa cat timp in care vezi ca nu se intelepteste poti sa declari un om tampit? ca mi se pare ca am iubit vreo doi. da' nu's sigura... poate n-a expirat termenul... :)




Niciun comentariu: