iubitul meu se insoara

iubitii mei prieteni si-au gasit prietene!
baietii mei, partenerii mei de "suferinta", cei cu care am petrecut in ultimele luni seri absolut fantastice, cei care erau la un moment dat singura mea bucurie si care au stiut sa ma faca mereu sa rad, chiar si cand lacrimile din ochi nu erau chiar de bucurie. (iar mi-am adus aminte cat de mult ii iubesc)
ei, chiar ei, cei despre care va vorbeam, incep o viata noua. imediat dupa ce am aflat vestea, am capatat toate detaliile despre noile lor iubite, m-am bucurat pentru ei si le-am tinut fiecaruia teoriile corespunzatoare, am realizat si crudele implicatii asupra vietii mele: raman singuraaaaaa! :((
"asa-ti trebuie! daca esti atat de pretentioasa!" "vrei sa te calugaresti?" "ala nu, ala nu, ala nu... " "irina, tu alungi barbatii!" "iti trebuie ochelari, sa observi cati barbati sunt in jurul tau!" "daca nu acorzi nicio sansa nimanui chiar ca o sa ramai singura!" "nu ii mai respinge din start!" "tu nu vezi cati barbati se uita la tine si tu nu ii bagi in seama?" :)
si unul si altul au sarit cu gura pe mine, mai mai sa-mi dea si una. ma amuza de fiecare data, desi am ajuns sa le dau dreptate. pana nu demult consideram ca am pretentii rezonabile, dar dupa ce am avut ocazia sa vad cat de marunte sunt pretentiile unor oameni care se declarau "foarte pretentiosi" mi-am dat seama ca ale mele par exorbitante.
desi, daca privesc lucrurile cu luciditate, imi dau seama ca marea mea pretentie este ca el sa joace cat mai bine rolul barbatului ALTFEL. si e greu, pentru ca are de depasit niste standarde pe care altii inaintea lui au avut grija sa le monteze foarte sus. da, am avut noroc de actori grozavi.